Definiția cu ID-ul 897534:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EVANGHÉLIE, evanghelii, s. f. Nume dat fiecăreia sau tuturor celor patru cărți din biblie care cuprind legende privitoare la viața și învățătura lui Hristos; p. ext. evangheliar. Nastasia se holba să vază o scrisoare cît evanghelia. SADOVEANU, M. C. 141. ◊ Expr. Literă (sau, mai rar, cuvînt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. Să nu-ți închipui că ce spune el e literă de evanghelie. A-și băga (sau vîrî) capul sănătos (sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri; a intra fără motiv și nesilit de nimeni în diverse încurcături. Ce, erau nebuni să-și vîre capul zdravăn sub evanghelie? VLAHUȚĂ, N. 188. ♦ Capitol din această carte, care se citește în timpul serviciului religios creștin. – Variantă: (popular) vanghélie (TEODORESCU, P. P. 42) s. f.