6 definiții pentru evangelic

EVANGÉLIC, -Ă adj. v. evanghelic.

EVANGÉLIC, -Ă, adj. v. evanghelic.

EVANGÉLIC, -Ă adj. v. evanghelic.

evangelic a. 1. conform cu evanghelia: morală evangelică; 2. relativ la protestanți: biserică evangelică.

*evangélic, -ă adj. (vgr. euaggelikós, lat. evangelicus). Conform evangheliiĭ, din evanghelie: puritaniĭ pretindeaŭ că duc o vĭață evanghelică. Luteran, protestant. Subst. Evangeliciĭ. Adv. În mod evangelic. – Și evanghelic (după ngr.).

EVANGHÉLIC, -Ă, evanghelici, -e, adj. 1. Referitor la evanghelie, caracteristic pentru evanghelie; din evanghelie. Rupse plicul și sorbi cu înfrigurare cele șase pagini de scris mărunt în care d-na Herdelea, în stilul ei evanghelic, presărat cu maxime morale... îi spunea toate cîte s-au petrecut prin Amaradia. REBREANU, R. I 31. 2. Care ține de cultul creștin protestant. Catedrală evanghelică. – Variantă: (învechit) evangélic, -ă (NEGRUZZI, S. I 228) adj.

În original, greșit tipărit: „Variantă: (învechit) evanghélic, -ă.” - LauraGellner
Intrare: evangelic
evangelic
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular evangelic evangelicul evangelică evangelica
plural evangelici evangelicii evangelice evangelicele
genitiv-dativ singular evangelic evangelicului evangelice evangelicei
plural evangelici evangelicilor evangelice evangelicelor
vocativ singular
plural