15 definiții pentru protestant (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant.

PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant.

protestant1, ~ă [At: DRLU / V: (îvr) ~tan[1] sm / Pl: ~nți, ~e / E: ger Protestant] 1-2 smf, a (Adept) al protestantismului Si: reformat, (îvr) protestanticesc (1). 3 a Referitor la protestantism Si: (îvr) protestanticesc (2). 4 a Specific protestantismului Si: (înv) protestanticesc (3). 5 a Care susține protestantismul. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, adj. Care ține de protestantism; al protestanților. Biserică protestantă. ♦ (Substantivat) Adept al protestantismului.

PROTESTÁNT, -Ă adj. Referitor la protestantism, la protestanți. // s.m. și f. Adept al protestantismului. [Cf. fr. protestant, germ. Protestant].

PROTESTÁNT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al protestantismului. (< fr. protestant)

PROTESTÁNT1 ~tă (~ți, ~te) Care ține de protestantism; propriu protestantismului. Templu ~. /<fr. protestant

protestant a. și m. nume dat mai întâi luteranilor, apoi calviniștilor și anglicanilor.

*protestánt, -ă adj. (lat. protéstans, -ántis, fr. protestant). Care protestează. Care s’a desprins de autoritatea Papeĭ: sectă protestantă. Subst. Nume dat maĭ întîĭ luteranilor (1529), apoĭ calviniștilor și anglicanilor, ca unora care aŭ protestat contra Papiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

protestant (adept al protestantismului) adj. m., s. m., pl. protestanți; adj. f., s. f. protestantă, pl. protestante

protestant adj. m., s. m., pl. protestanți; adj. f., s. f. protestantă, pl. protestante

protestánt s. m., adj. m., pl. protestánți; f. sg. protestántă, pl. protestánte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROTESTÁNT adj., s. v. contestatar, protestatar.

PROTESTÁNT adj. (BIS.) reformat, (înv.) protestanticesc.

PROTESTANT adj. (BIS.) 1. reformat, (înv.) protestanticesc. 2. evanghelic.

Intrare: protestant (adj.)
protestant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protestant
  • protestantul
  • protestantu‑
  • protestantă
  • protestanta
plural
  • protestanți
  • protestanții
  • protestante
  • protestantele
genitiv-dativ singular
  • protestant
  • protestantului
  • protestante
  • protestantei
plural
  • protestanți
  • protestanților
  • protestante
  • protestantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

protestant, protestantăadjectiv

  • 1. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Biserică protestantă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.