17 definiții pentru luteran (adj.) liutirean luter lutran


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUTERÁN, -Ă, luterani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de luteranism, privitor la luteranism. 2. S. m. și f. Adept al luteranismului. – Din lat. lutheranus, germ. Lutheraner.

LUTERÁN, -Ă, luterani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de luteranism, privitor la luteranism. 2. S. m. și f. Adept al luteranismului. – Din lat. lutheranus, germ. Lutheraner.

luteran, ~ă [At: I. CR. VII, 154 / V: (îvr) liutirean, (înv) luter, (reg) lutr~ / Pl: ~i, ~e / E: lat lutheranus, ger Lutheraner] 1 a Care ține de luteranism Si: (înv) luteranesc (1). 2 a Privitor la luteranism Si: protestant, (înv) luteranesc (2). 3-4 smf, a (Adept) al luteranismului Si: protestant, (îvr) lotor.

LUTERÁN, -Ă, luterani, -e, adj. Care ține de luteranism. V. protestant. Biserica luterană. ♦ (Substantivat) Adept al luteranismului. Luteranii nu recunosc autoritatea papei.

LUTERÁN, -Ă adj. Referitor la luteranism, care ține de luteranism. // s.m. și f. Adept al luteranismului. [Cf. germ. Lutheraner].

LUTERÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al luteranismului. (< lat. lutheranus, germ. Lutheraner)

LUTERÁN1 ~ă (~i, ~e) Care ține de luteranism; propriu luteranismului. /<lat. lutheranus, germ. Lutheraner

luteran a. conform doctrinei lui Luther. ║ m. cel ce profesează această doctrină.

*luterán, -ă s. (it. luterano, fr. luthérien). Partizan al doctrineĭ luĭ Luther, protestant, evangelic. Adj. Biserica luterană.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

luterán adj. m., s. m., pl. luteráni; adj. f., s. f. luteránă, pl. luteráne

luterán adj. m., s. m., pl. luteráni; f. sg. luteránă, pl. luteráne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUTERÁN adj., s. (BIS.) evanghelic.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lutrán, lutrani, s.m. – (reg.) Luteran; adept al doctrinei întemeiate, în sec. XVI, de Martin Luther. – Var. a lui luteran (< lat. lutheranus, germ. Lutheraner) (MDA).

lutrán, -i, s.m. – Luteran; adept al doctrinei întemeiate în sec. XVI de Martin Luther. – Lat. lutheranus, germ. Lutheraner.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CATEHISMUL LUTERAN, prima carte de cult tipărită în limba română, în 1544, la Sibiu, sub influența Reformei. Lucrarea, din care nu s-a păstrat nici un exemplar, e atestată în socotelile orașului Sibiu și într-o scrisoare particulară din 1546.

Intrare: luteran (adj.)
luteran1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luteran
  • luteranul
  • luteranu‑
  • lutera
  • luterana
plural
  • luterani
  • luteranii
  • luterane
  • luteranele
genitiv-dativ singular
  • luteran
  • luteranului
  • luterane
  • luteranei
plural
  • luterani
  • luteranilor
  • luterane
  • luteranelor
vocativ singular
plural
liutirean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
luter
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lutran
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

luteran (adj.) liutirean luter lutran

etimologie: