4 intrări

Articole pe această temă:

44 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

est-european, ~ă [At: LOVINESCU, C. VIII, 205 / Pl: ~eni, ~ene / E: est + european] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Europei de Est. 3-4 smf, a (Om) originar din Europa de Est. 5 smp Populația care locuiește în Europa de Est. 6-7 a Care aparține Europei de Est sau est-europenilor (5). 8-9 a Privitor la Europa de Est sau la est-europeni (5). 10-11 a Care este specific Europei de Est sau est-europenilor (5). 12 a Care provine din Europa de Est Si: estic, oriental, răsăritean.

european, ~ă [At: CHREST. ROM. 9/22 / V: (înv) evr~ (Pl: evropeni, ~ne) / P: e-u-ro-pean / Pl: ~eni, ~ene, (îvr) ~i, ~e / E: fr européen] 1-2 smf Persoană care face parte din populația de bază a Europei sau este originară de acolo Si: europeu (1-2). 3-4 a Care aparține Europei sau europenilor (1) Si: europeu (3-4), (înv) europenesc. 5-6 a Referitor la Europa sau europeni (1) Si: europeu (5-6), (înv) europenesc. 7 a Originar din Europa Si: europeu (7), europesc, (înv) europenesc. 8 smp Populația continentului Europa. 9 sfp Campionate la care participă țări europene (3). corectată

EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau populației ei, privitor la Europa sau la populația ei; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. pl. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate în texte scrise, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. pl. Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin mileniul III a Cr. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indoeuropéen.

EUROPEÁN1, -Ă, europeni, -e, adj. Din Europa, referitor la Europa. Popor european. – Pronunțat: e-u-ro-pean.

EUROPEÁN2, -Ă, europeni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația unei țări din Europa. – Pronunțat: e-u-ro-pean.

INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj. (Lingv.; mai ales în expr.) Limbă indo-europeană = limbă neatestată în texte și considerată ca bază a familiilor de limbi romanice, slave, germanice, indo-iraniene etc.

est-europeán (est-e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. est-européni; adj. f., s. f. est-europeánă, pl. est-européne

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

índo-europeán (-e-u-, -pean) adj. m., pl. índo-européni; f. índo-europeánă, pl. índo-européne

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

est-europeán adj. → european

europeán s. m., adj. m. (sil. e-u-, -pean), pl. européni; f. sg. europeánă, pl. européne

indo-europeán adj. m., s. m. european

indo-europeánă (limba) s. f. (sil. -e-u-, -pea-), g.-d. art. indo-europénei

EUROPEÁN adj. (înv.) europenesc. (Probleme specific ~.)

INDO-EUROPEÁN, -Ă s.m. și f. Nume dat unui grup mare de popoare și de limbi vorbite în prezent în Europa și în alte continente, reprezentând continuarea unei limbi comune neatestate, dar reconstituită prin metoda comparativ-istorică. // adj. Care aparține acestui grup etnolingvistic; referitor la acest grup. [Pron. -pean. / cf. fr. indo-européen].

EUROPEÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Europa. II. adj. care aparține Europei; referitor la comunitatea ecomonică și politică a Europei unificate. (< fr. européen)

arată toate definițiile

Intrare: european (adj.)
european1 (adj.) adjectiv
  • silabisire: e-u-ro-pean
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular european europeanul europea europeana
plural europeni europenii europene europenele
genitiv-dativ singular european europeanului europene europenei
plural europeni europenilor europene europenelor
vocativ singular
plural
Intrare: europeană
europeană substantiv feminin
  • silabisire: e-u-, -pean
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular europea europeana
plural europene europenele
genitiv-dativ singular europene europenei
plural europene europenelor
vocativ singular
plural
Intrare: indo-european (adj.)
indo-european1 (adj.) adjectiv
  • silabisire: in-do-e-u-ro-pean
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular indo-european indo-europeanul indo-europea indo-europeana
plural indo-europeni indo-europenii indo-europene indo-europenele
genitiv-dativ singular indo-european indo-europeanului indo-europene indo-europenei
plural indo-europeni indo-europenilor indo-europene indo-europenelor
vocativ singular
plural
Intrare: indo-europeană
indo-europeană substantiv feminin
  • silabisire: in-do-e-u-ro-pean
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular indo-europea indo-europeana
plural indo-europene indo-europenele
genitiv-dativ singular indo-europene indo-europenei
plural indo-europene indo-europenelor
vocativ singular
plural

indo-european indo-europeană

  • 1. adjectiv (în) sintagmă (și) substantivat feminin (numai) singular Limbi indo-europene = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice; este considerată ca bază a familiilor de limbi romanice, slave, germanice, indo-iraniene etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. substantiv masculin (la) plural Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin mileniul III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. adjectiv Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: