4 intrări

Articole pe această temă:

42 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau populației ei, privitor la Europa sau la populația ei; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. pl. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate în texte scrise, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. pl. Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin mileniul III a Cr. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indoeuropéen.

EUROPEÁN1, -Ă, europeni, -e, adj. Din Europa, referitor la Europa. Popor european. – Pronunțat: e-u-ro-pean.

EUROPEÁN2, -Ă, europeni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația unei țări din Europa. – Pronunțat: e-u-ro-pean.

INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj. (Lingv.; mai ales în expr.) Limbă indo-europeană = limbă neatestată în texte și considerată ca bază a familiilor de limbi romanice, slave, germanice, indo-iraniene etc.

est-europeán (est-e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. est-européni; adj. f., s. f. est-europeánă, pl. est-européne

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

índo-europeán (-e-u-, -pean) adj. m., pl. índo-européni; f. índo-europeánă, pl. índo-européne

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

est-europeán adj. → european

europeán s. m., adj. m. (sil. e-u-, -pean), pl. européni; f. sg. europeánă, pl. européne

indo-europeán adj. m., s. m. european

indo-europeánă (limba) s. f. (sil. -e-u-, -pea-), g.-d. art. indo-europénei

EUROPEÁN adj. (înv.) europenesc. (Probleme specific ~.)

INDO-EUROPEÁN, -Ă s.m. și f. Nume dat unui grup mare de popoare și de limbi vorbite în prezent în Europa și în alte continente, reprezentând continuarea unei limbi comune neatestate, dar reconstituită prin metoda comparativ-istorică. // adj. Care aparține acestui grup etnolingvistic; referitor la acest grup. [Pron. -pean. / cf. fr. indo-européen].

EUROPEÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Europa. II. adj. care aparține Europei; referitor la comunitatea ecomonică și politică a Europei unificate. (< fr. européen)

INDO-EUROPEÁN, -Ă I. s. m. f. grup mare de popoare și de limbi vorbite în prezent în Europa și în alte continente, reprezentând continuarea unei limbi comune neatestate, dar reconstituită prin metoda comparativ-istorică. II. adj. referitor la aceste limbi sau la populațiile care le vorbeau. (< fr. indo-européen)

europeán (europeánă), adj. – Care aparține Europei, privitor la Europa. – Var. (înv.) evropean. De la Europa (sec. XIX) și înainte de la Evropa, cu fonetism gr. (sec. XVII). – Der. europenesc (var. evropenesc), adj. (european): europenește (var. evropenește), adv. (ca europenii).

Intrare: european (adj.)
european (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular european europeanul europea europeana
plural europeni europenii europene europenele
genitiv-dativ singular european europeanului europene europenei
plural europeni europenilor europene europenelor
vocativ singular
plural
Intrare: indo-european (adj.)
indo-european adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular indo-european indo-europeanul indo-europea indo-europeana
plural indo-europeni indo-europenii indo-europene indo-europenele
genitiv-dativ singular indo-european indo-europeanului indo-europene indo-europenei
plural indo-europeni indo-europenilor indo-europene indo-europenelor
vocativ singular
plural
indian (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular indian indianul india indiana
plural indieni indienii indiene indienele
genitiv-dativ singular indian indianului indiene indienei
plural indieni indienilor indiene indienelor
vocativ singular
plural
european (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular european europeanul europea europeana
plural europeni europenii europene europenele
genitiv-dativ singular european europeanului europene europenei
plural europeni europenilor europene europenelor
vocativ singular
plural
Intrare: indo-europeană
indo-europeană substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular indo-europea indo-europeana
plural indo-europene indo-europenele
genitiv-dativ singular indo-europene indo-europenei
plural indo-europene indo-europenelor
vocativ singular
plural
indian (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular indian indianul india indiana
plural indieni indienii indiene indienele
genitiv-dativ singular indian indianului indiene indienei
plural indieni indienilor indiene indienelor
vocativ singular
plural
european (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular european europeanul europea europeana
plural europeni europenii europene europenele
genitiv-dativ singular european europeanului europene europenei
plural europeni europenilor europene europenelor
vocativ singular
plural
Intrare: europeană
europeană substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular europea europeana
plural europene europenele
genitiv-dativ singular europene europenei
plural europene europenelor
vocativ singular
plural

indo-european european european indian indian indo-europeană

  • 1. adjectiv (în) sintagmă (și) substantivat feminin (numai) singular Limbi indo-europene = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice; este considerată ca bază a familiilor de limbi romanice, slave, germanice, indo-iraniene etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. substantiv masculin (la) plural Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin mileniul III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. adjectiv Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: