21 de definiții pentru eterogen eteroghen heterogen (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eterogen, ~ă [At: I. GOLESCU, C. I, 153 / V: (înv) ~oghen, (înv) h~ / Pl: ~i, ~e / E: fr hétérogène, ngr ἑτερογενής] 1 a Care este diferit prin însăși natura sa. 2 a (D. părți sau elemente ale unui întreg) Care este diferit în ceea ce privește originea. 3 a (D. un întreg) Compus din elemente diferite Si: deosebit, disparat, divers, neasemănător. 4 a Care pune în relație elemente diferite prin însăși natura lor. 5 a (D. un întreg) Care nu are unitate. 6 a (Rar; îs) Numere ~e Numere compuse din numere întregi și din fracții. 7 a (Înv; îs) Gen ~ Gen neutru. 8 sn (Înv) Neutru. 9 a (Înv; îs) Substantiv ~ Substantiv neutru.

ETEROGÉN, -Ă, eterogeni, -e, adj. 1. (Despre elementele unui întreg) Diferit, felurit, deosebit; (despre un întreg) compus din elemente diferite. ♦ Cu origine sau proveniență deosebită. 2. (Înv.; în sintagma) Substantiv eterogen = substantiv neutru. – Din fr. hétérogène.

ETEROGÉN, -Ă, eterogeni, -e, adj. 1. (Despre elementele unui întreg) Diferit, felurit, deosebit; (despre un întreg) compus din elemente diferite. ♦ Cu origine sau proveniență deosebită. 2. (Înv.; în sintagma) Substantiv eterogen = substantiv neutru. – Din fr. hétérogène.

ETEROGÉN, -Ă, eterogeni, -e, adj. 1. (În opoziție cu omogen, despre elementele care compun un întreg) Care nu este de aceeași natură, diferit, felurit, deosebit; (despre un întreg) compus din elemente diferite. Dialectul italian rămîne mai roman, deși nu mai latin, ca unul ce din capul locului se alcătuia de mai puține părți eterogene. RUSSO, S. 88. ♦ Diferit în ceea ce privește esența sau proveniența. Funcțiile pe cari acești diverși și eterogeni eroi le-au ocupat ar fi rămas, desigur, o ficțiune, dacă ei n-ar fi căutat să le puie în valoare. ANGHEL, PR. 107. 2. (Gram.; învechit, în expr.) Substantiv eterogen = substantiv neutru. – Variantă: heterogén, -ă adj.

ETEROGÉN, -Ă adj. De natură sau de origine diferită. [Var. heterogen, -ă adj. / < fr. hétérogène, cf. gr. heteros – altul, genos – gen, fel].

ETEROGÉN, -Ă adj. compus din elemente de natură, de origine diferită. (< fr. hétérogène)

ETEROGÉN ~ă (~i, ~e) 1) Care este de natură sau de origine diferită; felurit; divers. 2) Care constă din elemente de natură sau de origine diferită; pestriț; amestecat. 3) lingv. (despre nume) Care are forme diferite de gen la singular și la plural. /<fr. hétérogene

eterogen a. 1. care e de natură diferită; 2. Gram. neutru.

*eterogén, -ă adj. (vgr. ῾eterogenés). Care nu e omogen, ci de diferite naturĭ: societate eterogenă. Gram. Neutru.

eteroghen, ~ă a, sn vz eterogen

HETEROGÉN, -Ă adj. v. eterogen.

HETEROGÉN, -Ă adj. v. eterogen.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eterogen adj. m., pl. eterogeni; f. eterogenă, pl. eterogene

eterogén adj. m., pl. eterogéni; f. sg. eterogénă, pl. eterogéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ETEROGÉN s., adj. v. neutru.

ETEROGÉN adj. v. amestecat.

ETEROGEN adj. amestecat, diferit, felurit, împestrițat, pestriț, variat, (reg.) mistreț. (Un public ~.)

arată toate definițiile

Intrare: eterogen
eterogen adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eterogen
  • eterogenul
  • eterogenu‑
  • eteroge
  • eterogena
plural
  • eterogeni
  • eterogenii
  • eterogene
  • eterogenele
genitiv-dativ singular
  • eterogen
  • eterogenului
  • eterogene
  • eterogenei
plural
  • eterogeni
  • eterogenilor
  • eterogene
  • eterogenelor
vocativ singular
plural
heterogen adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heterogen
  • heterogenul
  • heterogenu‑
  • heteroge
  • heterogena
plural
  • heterogeni
  • heterogenii
  • heterogene
  • heterogenele
genitiv-dativ singular
  • heterogen
  • heterogenului
  • heterogene
  • heterogenei
plural
  • heterogeni
  • heterogenilor
  • heterogene
  • heterogenelor
vocativ singular
plural
eteroghen adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eteroghen
  • eteroghenul
  • eteroghenu‑
  • eteroghe
  • eteroghena
plural
  • eterogheni
  • eteroghenii
  • eteroghene
  • eteroghenele
genitiv-dativ singular
  • eteroghen
  • eteroghenului
  • eteroghene
  • eteroghenei
plural
  • eterogheni
  • eteroghenilor
  • eteroghene
  • eteroghenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

eterogen eteroghen heterogen

  • 1. Despre elementele unui întreg:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: amestecat deosebit diferit felurit antonime: omogen 2 exemple
    exemple
    • Dialectul italian rămîne mai roman, deși nu mai latin, ca unul ce din capul locului se alcătuia de mai puține părți eterogene. RUSSO, S. 88.
      surse: DLRLC
    • Funcțiile pe cari acești diverși și eterogeni eroi le-au ocupat ar fi rămas, desigur, o ficțiune, dacă ei n-ar fi căutat să le puie în valoare. ANGHEL, PR. 107.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre un întreg) compus din elemente diferite.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Cu origine sau proveniență deosebită.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. învechit (în) sintagmă Substantiv eterogen = substantiv neutru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: