16 definiții pentru esențial

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ESENȚIÁL, -Ă, esențiali, -e, adj. Care constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru; care ține de esență (1), privitor la esență; de prim ordin, fundamental, principal. [Pr.: -ți-al] – Din fr. essentiel, lat. essentialis.

ESENȚIÁL, -Ă, esențiali, -e, adj. Care constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru; care ține de esență (1), privitor la esență; de prim ordin, fundamental, principal. [Pr.: -ți-al] – Din fr. essentiel, lat. essentialis.

esențial, ~ă [At: IORGOVICI, O. 70/2 / V: (înv) ~ncial, esin~ / P: ~ți-al / Pl: ~i, ~e / E: fr essentiel, it essinziale, lat essentialis] 1 a Care există în mod absolut. 2 a Care constituie natura intimă a lucrurilor. 3 a (Med; îs) Maladie ~ă Maladie care nu are o cauză aparentă, exterioară și care nu decurge dintr-o stare maladivă definitivă. 4 a Care aparține esenței (3) Si: caracteristic, constructiv, intrinsec. 5 a Care se referă la esență (3) Si: caracteristic, constituitiv, intrinsec. 6 a Care este specific esenței (3) Si: caracteristic, constitutiv, intrinsec. 7 a Care provine de la esență (3) Si: caracteristic, constitutiv, intrinsec. 8 a (Îoc inutil) Care este absolut necesar Si: indispensabil, obligatoriu, inevitabil, imperios, vital. 9 a (Chm; înv; îs) Ulei ~ Esență (8). 10 (Blg; îs) Acizi (sau aminoacizi) (grași) ~i Acizi grași nesaturați care stimulează creșterea anumitor celule ale organismelor. 11 a (Blg; îs) Caractere ~e Caractere care exprimă particularitățile cele mai importante ale unei specii, ale unui gen etc. 12 a (Glg; îs) Minerale ~e Minerale necesare la constituirea rocilor. 13 a Care constituie partea cea mai importantă a naturii lucrurilor Si: capital, fundamental, principal. 14 av În esență. 15 sns (De obicei articulat) Ceea ce constitue punctul cel mai important. 16-19 sns Ceea ce se referă la esență (1-4). corectată

ESENȚIÁL, -Ă, esențiali, -e, adj. Care constituie sau privește esența unui lucru, care constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru; fundamental, de prim ordin. Cu tot avîntul imaginației, stilul [din «Luceafărul»] e tot simplu, alcătuit din părțile esențiale și principale ale vorbirii. IBRĂILEANU, S. 131. – Pronunțat: -ți-al.

ESENȚIÁL, -Ă adj. Care aparține esenței unui lucru; fundamental, primordial. [Pron. -ți-al. / cf. it. essenziale, fr. essentiel, lat. essentialis].

ESENȚIÁL, -Ă adj. care ține de esența unui lucru, referitor la esență: fundamental, principal. (< fr. essentiel, lat. essentialis)

ESENȚIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de esență; care constituie esența unui fenomen sau a unui lucru; radical; elementar. 2) Care este de primă importanță; foarte important; principial; substanțial; primordial; cardinal; fundamental. [Sil. -ți-al] /<fr. essentiel, lat. essentialis

esențial a. 1. ce ține de esență; 2. indispensabil: calitate esențială. ║ n. lucru principal: uitați esențialul. ║ adv. 1. prin esență; 2. neapărat; 3. într’un grad foarte înalt.

*esențiál, -ă adj. (lat. essentialis). Care e de esența unuĭ lucru: rațiunea e esențială omuluĭ. Necesar, principal: condițiune esențială. S. n. Punctu capital: esențialu e să fiĭ onest. Adv. Pin esență, esențialmente.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

esențial (-ți-al) adj. m., pl. esențiali; f. esențială, pl. esențiale

esențiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. esențiáli; f. sg. esențiálă, pl. esențiále

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ESENȚIÁL adj. 1. adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanțial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 2. v. elementar.

ESENȚIAL adj. adînc, capital, considerabil, crucial, decisiv, fundamental, hotărîtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanțial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.)

Esențial ≠ neesențial, secundar

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

esențial, constituent ∼, (engl.= essential component), (petogr.), 1. despre un component al rocilor întâlnit în proporții ridicate și a cărui prezență este obligatorie pentru o anumită specie petrografică; min. e. definesc tipul petrografic respectiv și se formează în timpul unui proces petrogenetic major. De ex. cuarțul și/sau feldspații în granite, micele în micașisturi, calcitul în calcare etc.; 2. în cazul piroclastitelor, despre componenții derivați din lave în curs de erupție (Carozzi, l960). Sin. constituent principal.

Intrare: esențial
esențial adjectiv
  • silabație: -ți-al info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esențial
  • esențialul
  • esențialu‑
  • esenția
  • esențiala
plural
  • esențiali
  • esențialii
  • esențiale
  • esențialele
genitiv-dativ singular
  • esențial
  • esențialului
  • esențiale
  • esențialei
plural
  • esențiali
  • esențialilor
  • esențiale
  • esențialelor
vocativ singular
plural
esencial
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esințial
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

esențial, esențiaadjectiv

  • 1. Care constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru; care ține de esență, privitor la esență; de prim ordin. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cu tot avîntul imaginației, stilul [din «Luceafărul»] e tot simplu, alcătuit din părțile esențiale și principale ale vorbirii. IBRĂILEANU, S. 131. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.