ESENȚIAL, -Ă, esențiali, -e, adj. Care constituie sau privește esența unui lucru, care constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru; fundamental, de prim ordin. Cu tot avîntul imaginației, stilul [din «Luceafărul»] e tot simplu, alcătuit din părțile esențiale și principale ale vorbirii. IBRĂILEANU, S. 131. – Pronunțat: -ți-al.