2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ESCALADÁ, escaladez, vb. I. Tranz. A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări peste un obstacol. – Din fr. escalader.

ESCALADÁ, escaladez, vb. I. Tranz. A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări peste un obstacol. – Din fr. escalader.

escalada [At: HELIADE, D. J. 16/14 / V: (înv) exc~, (îvr) scalada / Pzi: ~dez / E: fr escalader] 1 vt (Îvr; c. i. o cetate sau un alt loc fortificat) A asalta cu ajutorul scărilor. 2 vt A trece peste un obstacol înalt, cățărându-se sau folosind alte mijloace. 3-4 vtr (C. i. un loc înalt și abrupt) A urca. 5 vr (Fig; d. stări conflictuale) A se intensifica.

ESCALADÁ, escaladez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări (peste un obstacol). Cei mai valizi ridică pe genunchi și coate coasta, escaladează groapa, se apropie de pîine și brînză, și se întorc cu sarcina lor acasă. ARGHEZI, P. T. 43. Marinarii... escaladară în salturi balustrada puntei, înarmați cu lopeți de barcă. BART, S. M. 91.

ESCALADÁ vb. I. tr. A sări, a trece peste un obstacol înalt, cățărându-se, folosind o scară. [< fr. escalader].

ESCALADÁ vb. tr. 1. a se cățăra pe un zid înalt, pe un obstacol, pe un munte. 2. a lua cu asalt. 3. (fig.) a înteți, a crește, a intensifica, a extinde treptat o acțiune, un conflict. (< fr. escalader)

A ESCALADÁ ~éz tranz. (obstacole înalte) A trece, cățărându-se sau folosind o scară. /<fr. escalader

ESCALÁDĂ, escalade, s. f. Escaladare; suire, cățărare; ascensiune. ♦ Fig. Extindere treptată a unei acțiuni, a unui conflict etc., escaladare. – Din fr. escalade.

ESCALÁDĂ, escalade, s. f. Escaladare; suire, cățărare; ascensiune. ♦ Fig. Extindere treptată a unei acțiuni, a unui conflict etc., escaladare. – Din fr. escalade.

escala sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) scaladă / Pl: (rar) ~de / E: fr escalade] 1-4 Escaladare (1-4). 5 (Pex) Intensificare.

ESCALÁDĂ s.f. Escaladare; cățărare, ascensiune. [< fr. escalade].

ESCALÁDĂ s. f. 1. escaladare; cățărare, ascensiune. 2. ramură a alpinismului constând din ascensiuni în cursul cărora sportivul se cațără prin mijloace proprii, prize și reazeme naturale pe care i le oferă stânca. 3. (fig.) creșterea rapidă în intensitate, în amploare a unui fenomen social etc. (< fr. escalade)

escaládă s. f. Ascensiune, creștere rapidă ◊ „Unde duce escalada protecționismului.” Sc. 16 II 77 p. 6. ◊ Escalada pornografiei în filmul italian este o realitate care a cuprins ca o plagă toate genurile cinematografice.” Cont. 1 XII 78 p. 10. ◊ „La optsprezece ani, după escalada din drog în drog, din ce în ce mai dure, s-a fixat la heroină în 1962.” Cont. 11 V 79 p. 4; v. și R.l. 19 IV 83 p. 6 (din fr. escalade; cf. engl. americ. escalation; PR 1964, BD 1966; M. Gheorghiu în LR 2/68 p. 132; D. Am.; DEX, DN3)

ESCALÁDĂ ~e f. livr. v. ESCALADARE. /<fr. escalade, it. scalata

*escaladéz v. tr. (fr. escalader, d. escalade, asalt cu scările, care vine d. it. scalata, d. scala, scară). Sar agățîndu-mă: a escalada un zid.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+escalada1 (a ~) (a se agrava) vb., ind. prez. 3 escaladea, imperf. 3 pl. escaladau; conj. prez. 3 să escaladeze

escalada (a ~) vb., ind. prez. 3 escaladea

escaladá vb., ind. prez. 1 sg. escaladéz, 3 sg. și pl. escaladeáză

escala s. f., g.-d. art. escaladei; pl. escalade

escaládă s. f., g.-d. art. escaládei; pl. escaláde

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ESCALADÁ vb. 1. a sui, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a sări, a trece. (~ un zid.)

ESCALADA vb. 1. a sui, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a sări, a trece. (~ un zid.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

escalada, escaladez v. t. (er., glum.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

Intrare: escalada
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • escalada
  • escaladare
  • escaladat
  • escaladatu‑
  • escaladând
  • escaladându‑
singular plural
  • escaladea
  • escaladați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • escaladez
(să)
  • escaladez
  • escaladam
  • escaladai
  • escaladasem
a II-a (tu)
  • escaladezi
(să)
  • escaladezi
  • escaladai
  • escaladași
  • escaladaseși
a III-a (el, ea)
  • escaladea
(să)
  • escaladeze
  • escalada
  • escaladă
  • escaladase
plural I (noi)
  • escaladăm
(să)
  • escaladăm
  • escaladam
  • escaladarăm
  • escaladaserăm
  • escaladasem
a II-a (voi)
  • escaladați
(să)
  • escaladați
  • escaladați
  • escaladarăți
  • escaladaserăți
  • escaladaseți
a III-a (ei, ele)
  • escaladea
(să)
  • escaladeze
  • escaladau
  • escalada
  • escaladaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • excalada
  • excaladare
  • excaladat
  • excaladatu‑
  • excaladând
  • excaladându‑
singular plural
  • excaladea
  • excaladați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • excaladez
(să)
  • excaladez
  • excaladam
  • excaladai
  • excaladasem
a II-a (tu)
  • excaladezi
(să)
  • excaladezi
  • excaladai
  • excaladași
  • excaladaseși
a III-a (el, ea)
  • excaladea
(să)
  • excaladeze
  • excalada
  • excaladă
  • excaladase
plural I (noi)
  • excaladăm
(să)
  • excaladăm
  • excaladam
  • excaladarăm
  • excaladaserăm
  • excaladasem
a II-a (voi)
  • excaladați
(să)
  • excaladați
  • excaladați
  • excaladarăți
  • excaladaserăți
  • excaladaseți
a III-a (ei, ele)
  • excaladea
(să)
  • excaladeze
  • excaladau
  • excalada
  • excaladaseră
Intrare: escaladă
escaladă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escala
  • escalada
plural
  • escalade
  • escaladele
genitiv-dativ singular
  • escalade
  • escaladei
plural
  • escalade
  • escaladelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

escalada, escaladezverb

  • 1. A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cățăra
    • format_quote Cei mai valizi ridică pe genunchi și coate coasta, escaladează groapa, se apropie de pîine și brînză, și se întorc cu sarcina lor acasă. ARGHEZI, P. T. 43. DLRLC
    • format_quote Marinarii... escaladară în salturi balustrada puntei, înarmați cu lopeți de barcă. BART, S. M. 91. DLRLC
  • 2. A lua cu asalt. MDN '00
  • 3. figurat A înteți, a crește, a intensifica, a extinde treptat o acțiune, un conflict. MDN '00
etimologie:

escala, escaladesubstantiv feminin

  • 1. Ascensiune, cățărare, escaladare, suire. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. figurat Extindere treptată a unei acțiuni, a unui conflict etc. DEX '09 DEX '98 MDN '00
      sinonime: escaladare
  • 2. Ramură a alpinismului constând din ascensiuni în cursul cărora sportivul se cațără prin mijloace proprii, prize și reazeme naturale pe care i le oferă stânca. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.