2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

escalada [At: HELIADE, D. J. 16/14 / V: (înv) exc~, (îvr) scalada / Pzi: ~dez / E: fr escalader] 1 vt (Îvr; c. i. o cetate sau un alt loc fortificat) A asalta cu ajutorul scărilor. 2 vt A trece peste un obstacol înalt, cățărându-se sau folosind alte mijloace. 3-4 vtr (C. i. un loc înalt și abrupt) A urca. 5 vr (Fig; d. stări conflictuale) A se intensifica.

ESCALADÁ, escaladez, vb. I. Tranz. A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări peste un obstacol. – Din fr. escalader.

ESCALADÁ, escaladez, vb. I. Tranz. A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări peste un obstacol. – Din fr. escalader.

ESCALADÁ, escaladez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări (peste un obstacol). Cei mai valizi ridică pe genunchi și coate coasta, escaladează groapa, se apropie de pîine și brînză, și se întorc cu sarcina lor acasă. ARGHEZI, P. T. 43. Marinarii... escaladară în salturi balustrada puntei, înarmați cu lopeți de barcă. BART, S. M. 91.

ESCALADÁ vb. I. tr. A sări, a trece peste un obstacol înalt, cățărându-se, folosind o scară. [< fr. escalader].

ESCALADÁ vb. tr. 1. a se cățăra pe un zid înalt, pe un obstacol, pe un munte. 2. a lua cu asalt. 3. (fig.) a înteți, a crește, a intensifica, a extinde treptat o acțiune, un conflict. (< fr. escalader)

A ESCALADÁ ~éz tranz. (obstacole înalte) A trece, cățărându-se sau folosind o scară. /<fr. escalader

escala sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) scaladă / Pl: (rar) ~de / E: fr escalade] 1-4 Escaladare (1-4). 5 (Pex) Intensificare.

ESCALÁDĂ, escalade, s. f. Escaladare; suire, cățărare; ascensiune. ♦ Fig. Extindere treptată a unei acțiuni, a unui conflict etc., escaladare. – Din fr. escalade.

ESCALÁDĂ, escalade, s. f. Escaladare; suire, cățărare; ascensiune. ♦ Fig. Extindere treptată a unei acțiuni, a unui conflict etc., escaladare. – Din fr. escalade.

ESCALÁDĂ s.f. Escaladare; cățărare, ascensiune. [< fr. escalade].

ESCALÁDĂ s. f. 1. escaladare; cățărare, ascensiune. 2. ramură a alpinismului constând din ascensiuni în cursul cărora sportivul se cațără prin mijloace proprii, prize și reazeme naturale pe care i le oferă stânca. 3. (fig.) creșterea rapidă în intensitate, în amploare a unui fenomen social etc. (< fr. escalade)

escaládă s. f. Ascensiune, creștere rapidă ◊ „Unde duce escalada protecționismului.” Sc. 16 II 77 p. 6. ◊ Escalada pornografiei în filmul italian este o realitate care a cuprins ca o plagă toate genurile cinematografice.” Cont. 1 XII 78 p. 10. ◊ „La optsprezece ani, după escalada din drog în drog, din ce în ce mai dure, s-a fixat la heroină în 1962.” Cont. 11 V 79 p. 4; v. și R.l. 19 IV 83 p. 6 (din fr. escalade; cf. engl. americ. escalation; PR 1964, BD 1966; M. Gheorghiu în LR 2/68 p. 132; D. Am.; DEX, DN3)

ESCALÁDĂ ~e f. livr. v. ESCALADARE. /<fr. escalade, it. scalata

*escaladéz v. tr. (fr. escalader, d. escalade, asalt cu scările, care vine d. it. scalata, d. scala, scară). Sar agățîndu-mă: a escalada un zid.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

escaladá (a ~) vb., ind. prez. 3 escaladeáză

escaladá vb., ind. prez. 1 sg. escaladéz, 3 sg. și pl. escaladeáză

escaládă s. f., g.-d. art. escaládei; pl. escaláde

escaládă s. f., g.-d. art. escaládei; pl. escaláde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ESCALADÁ vb. 1. a sui, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a sări, a trece. (~ un zid.)

ESCALADA vb. 1. a sui, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a sări, a trece. (~ un zid.)

arată toate definițiile

Intrare: escalada
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • escalada
  • escaladare
  • escaladat
  • escaladatu‑
  • escaladând
  • escaladându‑
singular plural
  • escaladea
  • escaladați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • escaladez
(să)
  • escaladez
  • escaladam
  • escaladai
  • escaladasem
a II-a (tu)
  • escaladezi
(să)
  • escaladezi
  • escaladai
  • escaladași
  • escaladaseși
a III-a (el, ea)
  • escaladea
(să)
  • escaladeze
  • escalada
  • escaladă
  • escaladase
plural I (noi)
  • escaladăm
(să)
  • escaladăm
  • escaladam
  • escaladarăm
  • escaladaserăm
  • escaladasem
a II-a (voi)
  • escaladați
(să)
  • escaladați
  • escaladați
  • escaladarăți
  • escaladaserăți
  • escaladaseți
a III-a (ei, ele)
  • escaladea
(să)
  • escaladeze
  • escaladau
  • escalada
  • escaladaseră
excalada
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: escaladă
escaladă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escala
  • escalada
plural
  • escalade
  • escaladele
genitiv-dativ singular
  • escalade
  • escaladei
plural
  • escalade
  • escaladelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)