9 definiții pentru suire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUÍRE, suiri, s. f. Acțiunea de a (se) sui și rezultatul ei; suit (1). ◊ Suire pe tron = preluare a domniei (de către un monarh). – V. sui.

SUÍRE, suiri, s. f. Acțiunea de a (se) sui și rezultatul ei; suit (1). ◊ Suire pe tron = preluare a domniei (de către un monarh). – V. sui.

suire sf [At: PSALT. HUR. 71v/12 / Pl: ~ri / E: sui] 1 Deplasare (pe jos sau într-un vehicul) spre sau pe un loc (formă de relief, localitate etc.) care este (din ce în ce) mai înalt (în raport cu un punct de referință sau cu locul în care se află, la un moment dat, cineva sau ceva) Si: ascensiune (1), suiș (1), suit1 (1), urcare, urcat, urcuș, (înv) suitură1 (1) Vz: escaladare. 2 (Îvr; ccr) Înălțime (la care se află o ființă, un obiect etc.). 3 Deplasare într-o mișcare de jos în sus (agățându-se, ajutându-se cu mâinile, cu picioarele etc.), transportare și așezare pe ceva aflat mai sus (în raport cu un punct de referință sau cu locul în care se află, la un moment dat, cineva sau ceva) Si: cățărare (1), cățărat1 (1), cocoțare (1), cocoțat1 (1), ridicare, suiș (6), suit1 (2), urcare, urcat, urcuș, (pop) aburcare, țuțuiere. 4 (Îls) ~ pe (sau, înv, la, în) tron (ori, înv, în, pe scaun) Învestire, înscăunare ca domn Si: ridicare la tron, (rar) ridicat pe tron. 5 (Pex) Deplasare în sus, pășind pe (treptele de la) o scară, pentru a ajunge la un nivel (etaj, pod, platformă etc.) superior (în raport cu un punct de referință sau cu locul în care se află, la un moment dat, cineva) al unei clădiri, al unei construcții etc. Si: ridicare, suit1 (3), urcare, urcat, urcuș . 6 (Înv; ccr) Scară (13). 7 (Spc) Deplasare într-o mișcare de jos în sus (ajutându-se cu mâinile, cu picioarele etc.) sau pășire pe treptele unei scări, pe o pasarelă (în pantă) etc. și parcurgere a lor pentru a ajunge pe ori pentru a intra (și a se așeza) într-un mijloc de transport, cu scopul de a călători Vz: aruncare, îmbarcare, săltare Si: urcare, urcat). 8 (Pex) Călătorie cu un mijloc de transport Si: îmbarcare, săltare, urcare, urcat. 9 (Înv; îls) ~ a sângelui spre (sau la) cap Congestionare (1). 10 (Desprindere de pe sol sau pornire din vecinătatea acestuia și) deplasare (directă) în aer (spre bolta cerească), până la o înălțime (relativ) mare a ceței, a fumului, a păsărilor, a unui obiect etc. Si: înălțare, înălțat, ridicare, suiș (8), suit1 (4), urcare, urcat, urcuș. 11 (Pan; în diferite concepții religioase) Pornire de pe pământ și deplasare în văzduh până în cer, considerat drept sediu al divinității și rai1 pentru cei fără păcate Si: înălțare, înălțat, ridicare, suit1 (5), urcare, urcat. 12 (Pan) Emitere de sunete (muzicale) din ce în ce mai înalte. 13 (Pan) Trecere de la registrul grav la cel ascuțit. 14 (Înv; fig) Înălțare spirituală. 15 (Înv) Creștere (a banilor sau a cursului lor, a prețurilor mărfurilor, serviciilor etc.).

SUÍRE, suiri, s. f. Acțiunea de a (se) sui; urcare, suiș (1). ◊ Expr. Suire pe tron = preluare a domniei (de către un monarh), urcare pe tron. La suirea lor pe tron, Ghica și Sturza au găsit țările zguduite pînă în temelie. GHICA, S. 119.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suire s. f., g.-d. art. suirii; pl. suiri

suire s. f., g.-d. art. suirii; pl. suiri

suíre s. f., g.-d. art. suírii; pl. suíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUÍRE s. 1. v. escaladare. 2. v. cățărare. 3. v. ridicare. 4. v. înălțare. 5. v. ascensiune. 6. v. majorare. 7. v. creștere.

SUIRE s. 1. escaladare, urcare. (~ Alpilor.) 2. cățărare, cocoțare, ridicare, urcare, urcat. (~ cuiva pe un zid.) 3. ridicare, ridicat, săltare, săltat, suit, urcare, urcat. (~ sacului în căruță.) 4. înălțare, ridicare, suit, urcare, urcat. (~ în văzduh.) 5. ascensiune, înălțare, ridicare, urcare. (Mișcare de ~ a aerului.) 6. creștere, majorare, mărire, ridicare, scumpire, sporire, urcare. (~ prețurilor.) 7. creștere, mărire, ridicare, urcare. (~ temperaturii cuiva.)

Intrare: suire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suire
  • suirea
plural
  • suiri
  • suirile
genitiv-dativ singular
  • suiri
  • suirii
plural
  • suiri
  • suirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suire, suirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) sui și rezultatul ei; suit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Suire pe tron = preluare a domniei (de către un monarh). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote La suirea lor pe tron, Ghica și Sturza au găsit țările zguduite pînă în temelie. GHICA, S. 119. DLRLC
etimologie:
  • vezi sui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.