escaladare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) scaladare / Pl: (rar) ~dări / E: escalada] 1 (Îvr) Asalt al unei cetăți sau al unui alt loc fortificat, cu ajutorul scărilor Si: escaladat¹ (1), escaladă (1). 2 Trecere prin cățărare sau cu ajutorul altor mijloace peste un obstacol înalt Si: escaladat¹ (2), escaladă (2). 3 Ascensiune a unui loc înalt și abrupt Si: escaladat¹ (3), escaladă (3). 4 Strategie care constă în intensificarea acțiunilor militare Si: escaladat¹ (4), escaladă (4). 5 (Pex) Intensificare. corectat(ă)

ESCALADARE, escaladări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a escalada.

ESCALADARE s.f. Acțiunea de a escalada și rezultatul ei; trecere peste un obstacol. ♦ (p. ext.) Extindere treptată a unei acțiuni; tactica extinderii treptate a războiului, a acumulării de forțe. [< escalada].

escaladare s. f. Extindere, intensificare (a războiului, a înarmărilor) într-o anumită zonă ◊ „Escaladarea violenței în Irlanda de nord a fost calificată de șeful poliției locale drept «o tragedie umană și un afront adus conceptului de societate civilizată».” Sc. 15 VIII 75 p. 6 (din escalada; cf. engl. to escalate; V. Guțu Romalo C.G. 202, M. Gheorghiu în LR 2/68 p. 132, Graur C. 25 – atestare din 1967, L. Seche în LR 2/75 p. 176; DP; DEX, DN3)

ESCALADARE ~ări f. 1) v. A ESCALADA. 2) fig. Extindere treptată prin intensificarea unei acțiuni, a unui conflict. /v. a escalada

scaladare sf vz escaladare

escaladare s. f., g.-d. art. escaladării; pl. escaladări

escaladare s. f., g.-d. art. escaladării; pl. escaladări

escaladare s. f., g.-d. art. escaladării; pl. escaladări

ESCALADARE s. 1. suire, suiș, urcare. (~ Alpilor.) 2. sărire, sărit, trecere. (~ unui zid.)

ESCALADARE s. 1. suire, urcare. (~ Alpilor.) 2. sărire, sărit, trecere. (~ unui zid.)