11 definiții pentru epitropie ipitropie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epitropie sf [At: LES. COND. 169/15 / V: (îvr) ip~, (înv) ipet~, (reg) patrafie / E: ngr ἐπιτροπή, ἐπιτροπία] 1 (Rar) Tutelă. 2 Funcție de epitrop. 3 Perioadă de timp în care un epitrop își exercită funcția. 4 (Îe) A lua (sau a avea, a ține) sub ~ (pe cineva) A tutela. 5 (Îe) A pune pe cineva sub (sau, rar, la) ~ sau (îvr) a orândui ceva sub ~ A da pe cineva sau ceva în grija unui epitrop. 6 (Îe; d. minori) A rămâne sub[1] (sau la) ~ A fi tutelat. 7 (Spc) Perioadă de timp în care un regent își exercită puterea Si: regență. 8 (Fig) Drept (abuziv) pe care și-l ia o persoană de a ține pe altcineva sub ascultare, sub dependență, sub supraveghere. 9 (Pex) Stare de dependență, de exploatare a unei colectivități, clase sociale etc. 10 Protecție a unui minor sau a bunurilor acestuia. 11 (Înv) Supraveghere (sau conducere) a unei persoane majore. 12 (Înv) Suzeranitate. 13 Eforie (1). 14 Consiliu de epitropi care administra averea unei instituții publice, a unui așezământ etc. 15 Instituție condusă de un consiliu de epitropi. 16 Local în care își avea sediul epitropia (15). 17 (Îvr) Comitet însărcinat cu lucrări de interes public Si: comitet. 18 (Înv; csnp) Supraveghere a unor lucrări publice. 19 (Înv; pex) Titlu, demnitate de monarh Si: suveran, domnitor. 20 (Înv; pex) Perioadă de timp în care un monarh, un suveran sau un domnitor își exercita puterea. 21 (Înv; pex) Teritoriu asupra căruia monarhul își exercită puterea. 22 (Reg) Inventar. modificată

  1. În original cuvântul sub lipsește. — cata

EPITROPÍE, epitropii, s. f. 1. Tutelă. ♦ Îngrijire. 2. (Reg.) Consiliu de epitropi (2); instituție condusă de un consiliu de epitropi; eforie. 3. Funcția de epitrop. – Epitrop + suf. -ie.

EPITROPÍE, epitropii, s. f. 1. Tutelă. ♦ Îngrijire. 2. Reg. Consiliu de epitropi (2); instituție condusă de un consiliu de epitropi; eforie. 3. Funcția de epitrop. – Epitrop + suf. -ie.

EPITROPÍE, epitropii, s. f. (Azi rar) 1. Tutelă. V. curatelă. La 1774, el pierdu pe tată-său și împreună cu frate-său... rămaseră supt epitropia unchiului lor, banul Mihai Cantacuzino. BĂLCESCU, O. I 86. Pîrvuleștii numesc pe Vlăduț domn, dar, văzînd pe acesta că voiește a se elibera de epitropia lor, îl ucid și dau puterea... «lui» Neagoie Basarab. id. ib. II 17. ♦ Îngrijire. De mult nu te-am văzut!De mult, dragă Luluță... tocmai de cînd te-o luat cucoana Chirița sub epitropia ei și te-o adus la Bîrzoieni. ALECSANDRI, T. I 187. 2. (Mold.) Consiliu de epitropi care administrează o avere publică, un așezămînt; instituție condusă de un consiliu de epitropi (v. eforie). 3. Funcția de epitrop.

epitropie f. 1. tutelă, curatelă; 2. administrațiunea averii unei biserici sau mânăstiri.

epitropíe f. (ngr. și vgr. epitropía). Funcțiunea de epitrop. Consiliu epitropilor. Localu (bĭurou) epitropilor: epitropia spitaluluĭ Sfîntuluĭ Spiridon din Ĭașĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epitropíe (-pi-tro-) s. f., art. epitropía, g.-d. art. epitropíei; pl. epitropíi, art. epitropíile

epitropíe s. f. (sil. -tro-), art. epitropía, g.-d. art. epitropíei; pl. epitropíi, art. epitropíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EPITROPÍE s. 1. v. tutelă. 2. v. eforie.

EPITROPIE s. 1. (JUR.) tutelă, (rar) tutorat, (înv.) isprăvnicie. 2. eforie. (~ spitalelor civile.)

Intrare: epitropie
epitropie substantiv feminin
  • silabație: -tro-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epitropie
  • epitropia
plural
  • epitropii
  • epitropiile
genitiv-dativ singular
  • epitropii
  • epitropiei
plural
  • epitropii
  • epitropiilor
vocativ singular
plural
ipitropie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.