EPITROPIE, epitropii, s. f. (Azi rar) 1. Tutelă. V. curatelă. La 1774, el pierdu pe tată-său și împreună cu frate-său... rămaseră supt epitropia unchiului lor, banul Mihai Cantacuzino. BĂLCESCU, O. I 86. Pîrvuleștii numesc pe Vlăduț domn, dar, văzînd pe acesta că voiește a se elibera de epitropia lor, îl ucid și dau puterea... «lui» Neagoie Basarab. id. ib. II 17. ♦ Îngrijire. De mult nu te-am văzut! – De mult, dragă Luluță... tocmai de cînd te-o luat cucoana Chirița sub epitropia ei și te-o adus la Bîrzoieni. ALECSANDRI, T. I 187. 2. (Mold.) Consiliu de epitropi care administrează o avere publică, un așezămînt; instituție condusă de un consiliu de epitropi (v. eforie). 3. Funcția de epitrop.