6 definiții pentru tutorat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tutorat sn [At: NEGRUZZI, S. I, 143 / V: (îvr) ~tur~ / Pl: ~uri / E: tutore + -at] 1-2 Tutelă (2, 5). 3 (Agr) Susținere a pomilor fructiferi cu ajutorul unui tutore (3) Si: proptire, tutoraj, tutorare.

TUTORÁT, tutorate, s. n. Tutelă (1).

TUTORÁT s.n. 1. Tutelă. 2. (Agr.) Susținere, cu ajutorul unui tutore, a pomilor fructiferi. [< tutore].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TUTORÁT s. v. epitropie, tutelă.

tutorat s. v. EPITROPIE. TUTELĂ.

Intrare: tutorat (s.n.)
tutorat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tutorat
  • tutoratul
  • tutoratu‑
plural
  • tutorate
  • tutoratele
genitiv-dativ singular
  • tutorat
  • tutoratului
plural
  • tutorate
  • tutoratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tutorat (s.n.)

etimologie:

  • tutore
    surse: DN