2 intrări

  • epitrahil
  • patrafir epitrahil patrachir patrahil patrahir pătrahil petrachir petrahil (2) petrahir petrail

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epitrahil sn vz patrahir

EPITRAHÍL s. n. v. patrafir.

EPITRAHÍL s. n. v. patrafir.

EPITRAHÍL, epitrahile, s. n. Patrafir. Omoforul, rucavițele, tiara, epitrahilul, sita și cîrja vin de la Dosithei. ARGHEZI, P. T. 25. Epitrahilul de mătase pe care se vede figurat chiar banul Barbu cu portul călugăresc de pe atunci. ODOBESCU, S. I 335.

patrafir sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 197/3 / V: epitrahil, (rar) epitrafil, epit~, (îrg) epitrahir, ~ahir[1], (înv) epatrahir, epetepetrahir[2], epetrafil, ~ahil, pătrahil, petrahil, petrail, (reg) epitrachil, epitrăhiliu, ~achir, petrachir / Pl: ~e / E: slv пєтрохиль, ngr ἐπιτραχάλι] 1 Obiect din odăjdiile bisericești, în formă de fâșie lungă de stofă brodată cu motive religioase, pe care preoții ortodocși îl poartă petrecut pe după gât, în față, în timp ce oficiază Si: orar1, paliu, stolă. 2 (Fig) Îndeplinire a obligațiilor de preot. 3 (Fig) Ceea ce câștigă un preot de pe urma oficiilor făcute în parohie. 4 (Fig) Autoritate preoțească. 5 (Pex) Forță spirituală. corectată

  1. În original, incorect tipărit: ~arhir. O confirmă referința încrucișată, forma variantei după alte surse, dar și analogia cu alte variante ale acestui cuvânt — LauraGellner
  2. Posibil greșit tipărit, în loc de epetrahir; lipsește însă o referință încrucișată pentru această variantă — LauraGellner

petrail sn vz patrafir[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz patrafil LauraGellner

PATRAFÍR, patrafire, s. n. Obiect din odăjdiile bisericești, în formă de fâșie lungă de stofă, de mătase etc., pe care sunt brodate motive religioase, purtat de preoți peste stihar, când oficiază. [Var.: epitrahíl, (înv.) patrahíl, patrahír s. n.] – Din sl. petrahilŭ, ngr. epitrahílion.

PATRAFÍR, patrafire, s. n. Obiect din odăjdiile bisericești, în formă de fâșie lungă de stofă, de mătase etc., pe care sunt brodate motive religioase, purtat de preoți peste stihar, când oficiază. [Var.: epitrahíl, (înv.) patrahíl, patrahír s. n.] – Din sl. petrahilŭ, ngr. epitrahílion.

PATRAHÍL s. n. v. patrafir.

PATRAHÍL s. n. v. patrafir.

PATRAHÍR s. n. v. patrafir.

PATRAHÍR s. n. v. patrafir.

PATRAHÍR s. n. v. patrafir.

PATRACHÍR s. n. v. patrafir.

PATRAFÍR, patrafire, s. n. Fîșie lungă de stofă brodată cu cruci și alte motive religioase, pe care preotul o poartă la gît, cînd oficiază; epitrahil. Un popă bătrîn, cu un patrafir vechi sub barba albă, dădu la o parte portița. CAMILAR, N. I 204. Popa Cioacă venea în ajunul crăciunului să ne pună patrafirele în cap. MACEDONSKI, O. III 32. – Variante: patrachír (RETEGANUL, P. II 64), pătrahíl (NEGRUZZI, S. II 243), patrahír (CARAGIALE, O. II 341, CONTEMPORANUL, III 427) s. n.

PĂTRAHÍL s. n. v. patrafir.

PATRAFÍR ~e n. bis. Fâșie de stofă, ornamentată, pe care o îmbracă preoții peste stihar în timpul slujbei. /<sl. petraholu

arată toate definițiile

Intrare: epitrahil
epitrahil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: patrafir
  • silabație: -tra-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patrafir
  • patrafirul
  • patrafiru‑
plural
  • patrafire
  • patrafirele
genitiv-dativ singular
  • patrafir
  • patrafirului
plural
  • patrafire
  • patrafirelor
vocativ singular
plural
epitrahil substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epitrahil
  • epitrahilul
  • epitrahilu‑
plural
  • epitrahile
  • epitrahilele
genitiv-dativ singular
  • epitrahil
  • epitrahilului
plural
  • epitrahile
  • epitrahilelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patrahil
  • patrahilul
  • patrahilu‑
plural
  • patrahile
  • patrahilele
genitiv-dativ singular
  • patrahil
  • patrahilului
plural
  • patrahile
  • patrahilelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patrahir
  • patrahirul
  • patrahiru‑
plural
  • patrahire
  • patrahirele
genitiv-dativ singular
  • patrahir
  • patrahirului
plural
  • patrahire
  • patrahirelor
vocativ singular
plural
patrachir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pătrahil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
petrachir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
petrahil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
petrahir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
petrahil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
petrail
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)