2 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPITRAHÍL s. n. v. patrafir.

EPITRAHÍL, epitrahile, s. n. Patrafir. Omoforul, rucavițele, tiara, epitrahilul, sita și cîrja vin de la Dosithei. ARGHEZI, P. T. 25. Epitrahilul de mătase pe care se vede figurat chiar banul Barbu cu portul călugăresc de pe atunci. ODOBESCU, S. I 335.

PATRAFÍR, patrafire, s. n. Obiect din odăjdiile bisericești, în formă de fâșie lungă de stofă, de mătase etc., pe care sunt brodate motive religioase, purtat de preoți peste stihar, când oficiază. [Var.: epitrahíl, (înv.) patrahíl, patrahír s. n.] – Din sl. petrahilŭ, ngr. epitrahílion.

PATRAFÍR, patrafire, s. n. Obiect din odăjdiile bisericești, în formă de fâșie lungă de stofă, de mătase etc., pe care sunt brodate motive religioase, purtat de preoți peste stihar, când oficiază. [Var.: epitrahíl, (înv.) patrahíl, patrahír s. n.] – Din sl. petrahilŭ, ngr. epitrahílion.

PATRAHÍL s. n. v. patrafir.

PATRAHÍR s. n. v. patrafir.

patrafir sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 197/3 / V: epitrahil, (rar) epitrafil, epit~, (îrg) epitrahir, ~ahir[1], (înv) epatrahir, epetepetrahir[2], epetrafil, ~ahil, pătrahil, petrahil, petrail, (reg) epitrachil, epitrăhiliu, ~achir, petrachir / Pl: ~e / E: slv пєтрохиль, ngr ἐπιτραχάλι] 1 Obiect din odăjdiile bisericești, în formă de fâșie lungă de stofă brodată cu motive religioase, pe care preoții ortodocși îl poartă petrecut pe după gât, în față, în timp ce oficiază Si: orar1, paliu, stolă. 2 (Fig) Îndeplinire a obligațiilor de preot. 3 (Fig) Ceea ce câștigă un preot de pe urma oficiilor făcute în parohie. 4 (Fig) Autoritate preoțească. 5 (Pex) Forță spirituală. corectată

  1. În original, incorect tipărit: ~arhir. O confirmă referința încrucișată, forma variantei după alte surse, dar și analogia cu alte variante ale acestui cuvânt — LauraGellner
  2. Posibil greșit tipărit, în loc de epetrahir; lipsește însă o referință încrucișată pentru această variantă — LauraGellner

petrail sn vz patrafir[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz patrafil LauraGellner

PATRAFÍR, patrafire, s. n. Fîșie lungă de stofă brodată cu cruci și alte motive religioase, pe care preotul o poartă la gît, cînd oficiază; epitrahil. Un popă bătrîn, cu un patrafir vechi sub barba albă, dădu la o parte portița. CAMILAR, N. I 204. Popa Cioacă venea în ajunul crăciunului să ne pună patrafirele în cap. MACEDONSKI, O. III 32. – Variante: patrachír (RETEGANUL, P. II 64), pătrahíl (NEGRUZZI, S. II 243), patrahír (CARAGIALE, O. II 341, CONTEMPORANUL, III 427) s. n.

PATRAFÍR ~e n. bis. Fâșie de stofă, ornamentată, pe care o îmbracă preoții peste stihar în timpul slujbei. /<sl. petraholu

patrafir n. veșmânt preoțesc atârnat de grumaz. [Slav. PATRAHILŬ, din gr. mod. EPITRAHÍLI (lit. de gât, de unde și forma bisericească epitrahil)].

patrahír n., pl. e (ngr. patrahili, mgr. epitrahílion, vgr. epitrahélion, d. ept, pe, și tráhelos, ceafă: vsl. ĭepitrahilĭ și petrahilŭ, rus. epitrahilĭ). O insignă a preutuluĭ ortodox cînd oficiază. (Consistă dintr’o bandă brodată, lată de vre-o 40 c.m. și pe care preutu șĭ-o atîrnă pe pept). Vechĭ și petrahíl, -ír, patrahil. Vest și patrafir. Ca neol. și epitrahil. V. căcĭulă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+epitrahil s. n., pl. epitrahile

patrafir (pa-tra-) s. n., pl. patrafire

patrafír s. n. (sil. -tra-), pl. patrafíre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

patrafír (patrafíre), s. n. – Varietate de casulă purtată de preoții ortodocși. – Var. patrafil, patrahil, patrahir, epitrahil, epitrafil. Mgr. ἐπιτραχήλιον (Murnu 43), ngr. πετραχήλι, cf. sl. jepitrachilĭ.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

epitrahíl, epitrahile s. n. Cel mai întrebuințat veșmânt liturgic, în formă de fișie lungă de stofă, mătase etc., pe care sunt brodate motive religioase, purtat de preoți când oficiază slujbele religioase; patrafir. Simbolizează jugul slujirii lui Hristos și darul Sfântului Duh; (la catolici) stolă. – Din gr. epitrahilion.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

patrafir, patrafiri s. m. (intl.) judecător.

Intrare: epitrahil
epitrahil substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epitrahil
  • epitrahilul
  • epitrahilu‑
plural
  • epitrahile
  • epitrahilele
genitiv-dativ singular
  • epitrahil
  • epitrahilului
plural
  • epitrahile
  • epitrahilelor
vocativ singular
plural
Intrare: patrafir
  • silabație: pa-tra-fir info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patrafir
  • patrafirul
  • patrafiru‑
plural
  • patrafire
  • patrafirele
genitiv-dativ singular
  • patrafir
  • patrafirului
plural
  • patrafire
  • patrafirelor
vocativ singular
plural
epitrahil substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epitrahil
  • epitrahilul
  • epitrahilu‑
plural
  • epitrahile
  • epitrahilele
genitiv-dativ singular
  • epitrahil
  • epitrahilului
plural
  • epitrahile
  • epitrahilelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patrahil
  • patrahilul
  • patrahilu‑
plural
  • patrahile
  • patrahilele
genitiv-dativ singular
  • patrahil
  • patrahilului
plural
  • patrahile
  • patrahilelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patrahir
  • patrahirul
  • patrahiru‑
plural
  • patrahire
  • patrahirele
genitiv-dativ singular
  • patrahir
  • patrahirului
plural
  • patrahire
  • patrahirelor
vocativ singular
plural
patrachir substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patrachir
  • patrachirul
plural
  • patrachire
  • patrachirele
genitiv-dativ singular
  • patrachir
  • patrachirului
plural
  • patrachire
  • patrachirelor
vocativ singular
plural
pătrahil substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătrahil
  • pătrahilul
plural
  • pătrahile
  • pătrahilele
genitiv-dativ singular
  • pătrahil
  • pătrahilului
plural
  • pătrahile
  • pătrahilelor
vocativ singular
plural
petrachir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
petrahil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
petrahir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
petrahil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
petrail
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

epitrahil, epitrahilesubstantiv neutru

  • 1. Patrafir. DLRLC
    sinonime: patrafir
    • format_quote Omoforul, rucavițele, tiara, epitrahilul, sita și cîrja vin de la Dosithei. ARGHEZI, P. T. 25. DLRLC
    • format_quote Epitrahilul de mătase pe care se vede figurat chiar banul Barbu cu portul călugăresc de pe atunci. ODOBESCU, S. I 335. DLRLC

patrafir, patrafiresubstantiv neutru

  • 1. Obiect din odăjdiile bisericești, în formă de fâșie lungă de stofă, de mătase etc., pe care sunt brodate motive religioase, purtat de preoți peste stihar, când oficiază. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: epitrahil
    • format_quote Un popă bătrîn, cu un patrafir vechi sub barba albă, dădu la o parte portița. CAMILAR, N. I 204. DLRLC
    • format_quote Popa Cioacă venea în ajunul crăciunului să ne pună patrafirele în cap. MACEDONSKI, O. III 32. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.