2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epitrahil sn vz patrahir

EPITRAHÍL s. n. v. patrafir.

EPITRAHÍL s. n. v. patrafir.

EPITRAHÍL, epitrahile, s. n. Patrafir. Omoforul, rucavițele, tiara, epitrahilul, sita și cîrja vin de la Dosithei. ARGHEZI, P. T. 25. Epitrahilul de mătase pe care se vede figurat chiar banul Barbu cu portul călugăresc de pe atunci. ODOBESCU, S. I 335.

PATRAFÍR, patrafire, s. n. Obiect din odăjdiile bisericești, în formă de fâșie lungă de stofă, de mătase etc., pe care sunt brodate motive religioase, purtat de preoți peste stihar, când oficiază. [Var.: epitrahíl, (înv.) patrahíl, patrahír s. n.] – Din sl. petrahilŭ, ngr. epitrahílion.

PATRAFÍR, patrafire, s. n. Obiect din odăjdiile bisericești, în formă de fâșie lungă de stofă, de mătase etc., pe care sunt brodate motive religioase, purtat de preoți peste stihar, când oficiază. [Var.: epitrahíl, (înv.) patrahíl, patrahír s. n.] – Din sl. petrahilŭ, ngr. epitrahílion.

PATRAHÍL s. n. v. patrafir.

PATRAHÍL s. n. v. patrafir.

PATRAHÍR s. n. v. patrafir.

PATRAHÍR s. n. v. patrafir.

PATRAHÍR s. n. v. patrafir.

PATRAFÍR, patrafire, s. n. Fîșie lungă de stofă brodată cu cruci și alte motive religioase, pe care preotul o poartă la gît, cînd oficiază; epitrahil. Un popă bătrîn, cu un patrafir vechi sub barba albă, dădu la o parte portița. CAMILAR, N. I 204. Popa Cioacă venea în ajunul crăciunului să ne pună patrafirele în cap. MACEDONSKI, O. III 32. – Variante: patrachír (RETEGANUL, P. II 64), pătrahíl (NEGRUZZI, S. II 243), patrahír (CARAGIALE, O. II 341, CONTEMPORANUL, III 427) s. n.

PATRAFÍR ~e n. bis. Fâșie de stofă, ornamentată, pe care o îmbracă preoții peste stihar în timpul slujbei. /<sl. petraholu

patrafir n. veșmânt preoțesc atârnat de grumaz. [Slav. PATRAHILŬ, din gr. mod. EPITRAHÍLI (lit. de gât, de unde și forma bisericească epitrahil)].

patrahír n., pl. e (ngr. patrahili, mgr. epitrahílion, vgr. epitrahélion, d. ept, pe, și tráhelos, ceafă: vsl. ĭepitrahilĭ și petrahilŭ, rus. epitrahilĭ). O insignă a preutuluĭ ortodox cînd oficiază. (Consistă dintr’o bandă brodată, lată de vre-o 40 c.m. și pe care preutu șĭ-o atîrnă pe pept). Vechĭ și petrahíl, -ír, patrahil. Vest și patrafir. Ca neol. și epitrahil. V. căcĭulă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

patrafír (pa-tra-) s. n., pl. patrafíre

patrafír s. n. (sil. -tra-), pl. patrafíre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EPITRAHÍL s. v. patrafir.

PATRAFÍR s. (BIS.) epitrahil.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

patrafír (patrafíre), s. n. – Varietate de casulă purtată de preoții ortodocși. – Var. patrafil, patrahil, patrahir, epitrahil, epitrafil. Mgr. ἐπιτραχήλιον (Murnu 43), ngr. πετραχήλι, cf. sl. jepitrachilĭ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

epitrahíl, epitrahile s. n. Cel mai întrebuințat veșmânt liturgic, în formă de fișie lungă de stofă, mătase etc., pe care sunt brodate motive religioase, purtat de preoți când oficiază slujbele religioase; patrafir. Simbolizează jugul slujirii lui Hristos și darul Sfântului Duh; (la catolici) stolă. – Din gr. epitrahilion.

arată toate definițiile

Intrare: epitrahil
epitrahil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: patrafir
  • silabație: -tra-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patrafir
  • patrafirul
  • patrafiru‑
plural
  • patrafire
  • patrafirele
genitiv-dativ singular
  • patrafir
  • patrafirului
plural
  • patrafire
  • patrafirelor
vocativ singular
plural
epitrahil substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epitrahil
  • epitrahilul
  • epitrahilu‑
plural
  • epitrahile
  • epitrahilele
genitiv-dativ singular
  • epitrahil
  • epitrahilului
plural
  • epitrahile
  • epitrahilelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patrahil
  • patrahilul
  • patrahilu‑
plural
  • patrahile
  • patrahilele
genitiv-dativ singular
  • patrahil
  • patrahilului
plural
  • patrahile
  • patrahilelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patrahir
  • patrahirul
  • patrahiru‑
plural
  • patrahire
  • patrahirele
genitiv-dativ singular
  • patrahir
  • patrahirului
plural
  • patrahire
  • patrahirelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)