epitrahil, epitrahile s. n. Cel mai întrebuințat veșmânt liturgic, în formă de fișie lungă de stofă, mătase etc., pe care sunt brodate motive religioase, purtat de preoți când oficiază slujbele religioase; patrafir. Simbolizează jugul slujirii lui Hristos și darul Sfântului Duh; (la catolici) stolă. – Din gr. epitrahilion.