PATRAFIR, patrafire, s. n. Fîșie lungă de stofă brodată cu cruci și alte motive religioase, pe care preotul o poartă la gît, cînd oficiază; epitrahil. Un popă bătrîn, cu un patrafir vechi sub barba albă, dădu la o parte portița. CAMILAR, N. I 204. Popa Cioacă venea în ajunul crăciunului să ne pună patrafirele în cap. MACEDONSKI, O. III 32. – Variante: patrachir (RETEGANUL, P. II 64), pătrahil (NEGRUZZI, S. II 243), patrahir (CARAGIALE, O. II 341, CONTEMPORANUL, III 427) s. n.