2 intrări

11 definiții

Epigoni m. pl. 1. Mit. numele eroilor cari făcură a doua expedițiune în contra Tebei, fii celor șapte căpetenii cari întreprinsese pe cea dintâi; 2. fig. urmașii unor părinți iluștri, posteritatea unei epoce glorioase: iară noi, noi... epigonii... ? EM.

EPIGÓN, epigoni, s. m. Scriitor (de valoare minoră) care imită mijloacele de expresie specifice unui mare scriitor, unui curent sau unei școli literare de prestigiu. ♦ Urmaș, succesor (lipsit de valoare). – Din germ. Epigone, fr. épigone.

EPIGÓN, epigoni, s. m. Scriitor (de valoare minoră) care imită mijloacele de expresie specifice unui mare scriitor, unui curent sau unei școli literare de prestigiu. ♦ Urmaș, succesor (lipsit de valoare). – Din germ. Epigone, fr. épigone.

EPIGÓN, epigoni, s. m. (Adesea ironic și depreciativ) Urmaș, succesor (inferior predecesorilor). Iară noi? noi, epigonii?... Simțiri reci, harfe zdrobite, Mici de zile, mari de patimi. EMINESCU, O. I 35.

epigón s. m., pl. epigóni

epigón s. m., pl. epigóni

EPIGÓN s.m. 1. Denumire dată fiilor celor șapte comandanți care au pierit la asediul Tebei. ♦ Diadoh. 2. (Adesea ironic) Descendent, urmaș (inferior predecesorilor); scriitor minor din faza de declin a unei școli literare. [< fr. épigone, it. epigono, cf. gr. epigonos – descendent].

EPIGÓN s. m. 1. denumire dată fiilor celor șapte comandanți la asediul Tebei. ◊ diadoh. 2. urmaș lipsit de orginalitate, inferior predecesorilor; scriitor minor din faza de declin a unei școli literare. 3. (biol.) descendent al unui tip animal care prezintă variație în formă. (< germ. Epigone, fr. épigone, lat. epigonus, gr. epigonos)

EPIGÓN ~i m. Succesor al unor predecesori iluștri (scriitori sau artiști), care imită fără spirit creator ideile și metodele acestora. /<lat. epigonus

*epigón m. (vgr. epí-gonos, născut pe urmă). Mit. Eroŭ din număru celor care aŭ făcut a doŭa expedițiune contra Tebeĭ, fiiĭ celor șapte căpiteniĭ [!] care aŭ făcut-o pe cea dintîĭ. Fig. Urmaș maĭ puțin ilustru al unor părințĭ iluștri.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Epigoni, nume purtat de Aegialeus, Amphilochus, Diomedes, Euryalus, Promachus, Sthenelus și Thersander. Ei erau urmașii direcți ai celor șapte eroi care au participat la prima expediție organizată împotriva cetății Thebae (v. și Adrastus 1.). Zece ani mai tîrziu, pentru a răzbuna moartea părinților lor, epigonii, sub conducerea lui Alemaeon (v. și Alemaeon), au organizat, la rîndul lor, o nouă expediție. Ea s-a soldat cu înfrîngerea cetății Thebae, care a fost prădată și distrusă. Dintre epigoni, singur Aegialeus a pierit în luptă.

Intrare: epigon
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epigon epigonul
plural epigoni epigonii
genitiv-dativ singular epigon epigonului
plural epigoni epigonilor
vocativ singular
plural
Intrare: epigoni
epigoni
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.