14 definiții pentru descendent (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCENDÉNT, -Ă, descendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care coboară; coborâtor. 2. S. m. și f. Persoană care coboară din..., care se trage din...; urmaș. – Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis.

DESCENDÉNT, -Ă, descendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care coboară; coborâtor. 2. S. m. și f. Persoană care coboară din..., care se trage din...; urmaș. – Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis.

descendént, ~ă [At: MARIN, F. 156 / V: (înv) ~dánt, ~dínte sm, descindínte sm, desten~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr descendant, lat descendens, -ntis] 1 a Care coboară Si: coborâtor, (liv) descensiv. 2 smf Urmaș.

DESCENDÉNT1, -Ă, descendenți, -te, adj. (În opoziție cu ascendent) Care coboară, coborîtor. ◊ (Muz.) Gamă descendentă = gamă coborîtoare.

DESCENDÉNT, -Ă adj. Care coboară, coborâtor; descensiv. // s.m. și f. Urmaș. [Cf. fr. descendant, lat. descendens].

DESCENDÉNT, -Ă I. adj. care coboară; descensiv. ♦ nod ~ = unul dintre cele două puncte în care planul orbitei unei planete taie planul eclipticii. II. s. m. f. urmaș. III. s. n. (astrol.) semn zodiacal reprezentând punctul opus ascendentului (III, 2). (< fr. descendant, lat. descendens)

DESCENDÉNT1 ~tă (~ți, ~te) Care coboară; în coborâre; coborâtor. Accent ~. /<fr. descendant, lat. descendens, ~ntis

descendent a. care descinde. ║ m. cel ce se trage din: descendenții Romanilor.

*descendént, -ă adj. (lat. descéndens -éntis). Care descinde, scoborîtor: mers descendent. Linie descendentă (în rudenie), posteritate, urmașiĭ cuĭva. Subst. Urmaș, care-șĭ trage originea din cineva: Româniĭ îs descendențĭ aĭ Romanilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descendént adj. m., s. m., pl. descendénți; adj. f., s. f. descendéntă, pl. descendénte

descendént adj. m., s. m., pl. descendénți; f. sg. descendéntă, pl. descendénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCENDÉNT s., adj. 1. s. v. urmaș. 2. s. pl. v. posteritate. 3. adj. v. coborâtor.

DESCENDENT s., adj. 1. s. coborîtor, odraslă, progenitură, scoborîtor, urmaș, viță, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv. și reg.) rămășiță, (prin Transilv.) porodiță, (înv.) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (~ de domn.) 2. s. pl. posteritate, urmași (pl.), (înv.) mărădic. 3. adj. (FON.) coborîtor, scoborîtor. (Diftong ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DESCENDÉNT, -Ă adj. (cf. fr. descendant, lat. descendens): în sintagmele diftong descendent și intonație descendentă (v.).

Intrare: descendent (adj.)
descendent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descendent
  • descendentul
  • descendentu‑
  • descendentă
  • descendenta
plural
  • descendenți
  • descendenții
  • descendente
  • descendentele
genitiv-dativ singular
  • descendent
  • descendentului
  • descendente
  • descendentei
plural
  • descendenți
  • descendenților
  • descendente
  • descendentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descendent (adj.)

  • 1. Care coboară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: coborâtor (adj.) descensiv antonime: ascendent (adj.)
    • 1.1. muzică Gamă descendentă = gamă coborâtoare.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Nod descendent = unul dintre cele două puncte în care planul orbitei unei planete taie planul eclipticii.
      surse: MDN '00

etimologie: