15 definiții pentru succesor
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUCCESOR, -OARE, succesori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate). 2. (Jur.) Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană; moștenitor. – Din fr. succeseur, lat. successor.
SUCCESOR, -OARE, succesori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate). 2. (Jur.) Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană; moștenitor. – Din fr. succeseur, lat. successor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
succesor, ~oare [At: (a. 1776) URICARIUL, I, 179 / Pl: ~i, ~oare / E: lat successor, fr successeur] 1 smf (Îoc predecesor) Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate, la tron etc.) 2 smf Continuator (1). 3 smf (Jur) Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană Si: moștenitor (1), urmaș, (liv) erede (6), (îrg) moșnean (1), moștean (1), (înv) clironom, moșan (1) ocinaș1, ocinătoriu, următor. 4 sm (Mat) Element al unui șir care urmează după un element dat al acestuia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUCCESOR, -OARE, succesori, -oare, s. m. și f. 1. (În opoziție cu predecesor) Persoană care urmează în locul alteia (într-un post, într-o demnitate, la un tron). În domnia acestuia și a succesorului său Constantin Brîncoveanu, intrigele grecilor se precurmară și țara se liniști și începu a se întemeia. BĂLCESCU, O. I 71. 2. (Jur.) Persoană care moștenește averea altuia; moștenitor. Succesorii au fost prezenți la deschiderea testamentului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUCCESOR, -OARE s.m. și f. 1. Cel care urmează în locul altuia (într-o funcție, într-un rang etc.). 2. (Jur.) Moștenitor. [Cf. fr. seccesseur, lat. successor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUCCESOR, -OARE s. m. f. 1. cel care urmează în locul altuia (într-o funcție etc.). 2. (jur.) moștenitor, urmaș. (< fr. successeur, lat. successor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SUCCESOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană care succedă o altă persoană; urmaș. 2) jur. Persoană care obține un patrimoniu prin testament sau prin lege; moștenitor. /<lat. successor, fr. successeur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
succesor m. urmaș.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*succesór, -oáre s. (lat. successor. V. predecesor). Care succede, urmaș: succesor la tron.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
succesor s. m., pl. succesori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
succesor s. m., pl. succesori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
succesor s. m., pl. succesori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
succesor
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUCCESOR s. 1. continuator, urmaș, (înv.) următor. (~ul lui la catedră.) 2. v. urmaș. 3. v. moștenitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUCCESOR s. 1. continuator, urmaș, (înv.) următor. (~ lui la catedră.) 2. urmaș. (~ la tron.) 3. (JUR.) moștenitor, urmaș, (livr.) erede, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) clironom, moșan, ocinaș, ocinătoriu, următor. (Averea a revenit unicului ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Succesor ≠ predecesor, premergător
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
succesor, succesorisubstantiv masculin succesoare, succesoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate). DEX '09 DEX '98 DLRLC DNantonime: predecesor premergător
- În domnia acestuia și a succesorului său Constantin Brîncoveanu, intrigele grecilor se precurmară și țara se liniști și începu a se întemeia. BĂLCESCU, O. I 71. DLRLC
-
- 2. Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: moștenitor urmaș
- Succesorii au fost prezenți la deschiderea testamentului. DLRLC
-
etimologie:
- succeseur DEX '09 DEX '98 DN
- successor DEX '09 DEX '98 DN