15 definiții pentru succesor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUCCESÓR, -OÁRE, succesori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate). 2. (Jur.) Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană; moștenitor. – Din fr. succeseur, lat. successor.

SUCCESÓR, -OÁRE, succesori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate). 2. (Jur.) Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană; moștenitor. – Din fr. succeseur, lat. successor.

succesor, ~oare [At: (a. 1776) URICARIUL, I, 179 / Pl: ~i, ~oare / E: lat successor, fr successeur] 1 smf (Îoc predecesor) Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate, la tron etc.) 2 smf Continuator (1). 3 smf (Jur) Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană Si: moștenitor (1), urmaș, (liv) erede (6), (îrg) moșnean (1), moștean (1), (înv) clironom, moșan (1) ocinaș1, ocinătoriu, următor. 4 sm (Mat) Element al unui șir care urmează după un element dat al acestuia.

SUCCESÓR, -OÁRE, succesori, -oare, s. m. și f. 1. (În opoziție cu predecesor) Persoană care urmează în locul alteia (într-un post, într-o demnitate, la un tron). În domnia acestuia și a succesorului său Constantin Brîncoveanu, intrigele grecilor se precurmară și țara se liniști și începu a se întemeia. BĂLCESCU, O. I 71. 2. (Jur.) Persoană care moștenește averea altuia; moștenitor. Succesorii au fost prezenți la deschiderea testamentului.

SUCCESÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care urmează în locul altuia (într-o funcție, într-un rang etc.). 2. (Jur.) Moștenitor. [Cf. fr. seccesseur, lat. successor].

SUCCESÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care urmează în locul altuia (într-o funcție etc.). 2. (jur.) moștenitor, urmaș. (< fr. successeur, lat. successor)

SUCCESÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care succedă o altă persoană; urmaș. 2) jur. Persoană care obține un patrimoniu prin testament sau prin lege; moștenitor. /<lat. successor, fr. successeur

*succesór, -oáre s. (lat. successor. V. predecesor). Care succede, urmaș: succesor la tron.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

succesor s. m., pl. succesori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUCCESÓR s. 1. continuator, urmaș, (înv.) următor. (~ul lui la catedră.) 2. v. urmaș. 3. v. moștenitor.

SUCCESOR s. 1. continuator, urmaș, (înv.) următor. (~ lui la catedră.) 2. urmaș. (~ la tron.) 3. (JUR.) moștenitor, urmaș, (livr.) erede, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) clironom, moșan, ocinaș, ocinătoriu, următor. (Averea a revenit unicului ~.)

Succesor ≠ predecesor, premergător

Intrare: succesor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • succesor
  • succesorul
  • succesoru‑
plural
  • succesori
  • succesorii
genitiv-dativ singular
  • succesor
  • succesorului
plural
  • succesori
  • succesorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

succesor, succesorisubstantiv masculin
succesoare, succesoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În domnia acestuia și a succesorului său Constantin Brîncoveanu, intrigele grecilor se precurmară și țara se liniști și începu a se întemeia. BĂLCESCU, O. I 71. DLRLC
  • 2. științe juridice Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Succesorii au fost prezenți la deschiderea testamentului. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.