17 definiții pentru succesor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUCCESÓR, -OÁRE, succesori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate). 2. (Jur.) Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană; moștenitor. – Din fr. succeseur, lat. successor.

SUCCESÓR, -OÁRE, succesori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate). 2. (Jur.) Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană; moștenitor. – Din fr. succeseur, lat. successor.

SUCCESÓR, -OÁRE, succesori, -oare, s. m. și f. 1. (În opoziție cu predecesor) Persoană care urmează în locul alteia (într-un post, într-o demnitate, la un tron). În domnia acestuia și a succesorului său Constantin Brîncoveanu, intrigele grecilor se precurmară și țara se liniști și începu a se întemeia. BĂLCESCU, O. I 71. 2. (Jur.) Persoană care moștenește averea altuia; moștenitor. Succesorii au fost prezenți la deschiderea testamentului.

SUCCESÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care urmează în locul altuia (într-o funcție, într-un rang etc.). 2. (Jur.) Moștenitor. [Cf. fr. seccesseur, lat. successor].

SUCCESÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care urmează în locul altuia (într-o funcție etc.). 2. (jur.) moștenitor, urmaș. (< fr. successeur, lat. successor)

SUCCESÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care succedă o altă persoană; urmaș. 2) jur. Persoană care obține un patrimoniu prin testament sau prin lege; moștenitor. /<lat. successor, fr. successeur

*succesór, -oáre s. (lat. successor. V. predecesor). Care succede, urmaș: succesor la tron.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

succesór s. m., pl. succesóri

succesór s. m., pl. succesóri

succesoáre s. f., g.-d. art. succesoárei; pl. succesoáre

succesoáre s. f., g.-d. art. succesoárei; pl. succesoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUCCESÓR s. 1. continuator, urmaș, (înv.) următor. (~ul lui la catedră.) 2. v. urmaș. 3. v. moștenitor.

SUCCESOR s. 1. continuator, urmaș, (înv.) următor. (~ lui la catedră.) 2. urmaș. (~ la tron.) 3. (JUR.) moștenitor, urmaș, (livr.) erede, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) clironom, moșan, ocinaș, ocinătoriu, următor. (Averea a revenit unicului ~.)

Succesor ≠ predecesor, premergător

SUCCESOÁRE s. (JUR.) moștenitoare, urmașă, (înv.) moșancă.

SUCCESOARE s. (JUR.) moștenitoare, urmașă, (înv.) moșancă.

Intrare: succesor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • succesor
  • succesorul
  • succesoru‑
plural
  • succesori
  • succesorii
genitiv-dativ singular
  • succesor
  • succesorului
plural
  • succesori
  • succesorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)