9 definiții pentru diadoh


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

diadóh sm [At: (a. 1699) GCR I, 329/8 / A și: diádoh / P: di-a~ / Pl: ~i / E: fr diadoque, ger Diadoche] 1 Moștenitor al tronului regal sau al unei demnități înalte Si: succesor, urmaș. 2 Titlu purtat de prințul moștenitor al Greciei moderne. 3 Persoană care poartă titlul de diadoh (2). 4 (Îvr) Piatră prețioasă asemănătoare beriliului.

DIADÓH, diadohi, s. m. 1. Titlu purtat de generalii lui Alexandru Macedon care și-au împărțit imperiul după moartea acestuia; persoană care avea acest titlu. 2. Titlu purtat de prințul moștenitor al Greciei moderne; persoană având acest titlu. [Pr.: di-a-] – Din fr. diadoque, germ. Diadoche.

DIADÓH, diadohi, s. m. 1. Titlu purtat de generalii lui Alexandru Macedon care și-au împărțit imperiul după moartea acestuia; persoană care avea acest titlu. 2. Titlu purtat de prințul moștenitor al Greciei moderne; persoană având acest titlu. [Pr.: di-a-] – Din fr. diadoque, germ. Diadoche.

DIADÓH s.m. 1. Nume dat generalilor care își disputau moștenirea tronului lui Alexandru cel Mare. 2. Moștenitor al tronului în Grecia modernă. [Pron. di-a-. / cf. fr. diadoque, gr. diadochos – succesor].

DIADÓH s. m. 1. nume dat generalilor care își disputau moștenirea tronului lui Alexandru cel Mare. 2. moștenitor al tronului în Grecia modernă; epigon (1). (< fr. diadoque, gr. diadokhos)

DIADÓH ~i m. 1) Nume dat marilor comandanți de oști ai lui Alexandru Macedon. 2) (în Grecia modernă) Moștenitor al tronului. [Sil. di-a-] /<fr. diadoque, germ. Diadoche

diadoh m. denumirea moștenitorului tronului în Grecia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diadóh (di-a-) s. m., pl. diadóhi

diadóh s. m. (sil. di-a-), pl. diadóhi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

diadóh (diadóhi), s. m. – Moștenitor, urmaș. – Mr. dhiadhoh. Gr. διάδοχος (Gáldi 169). Sec. XVIII. Astăzi se spune numai despre moștenitorul tronului Greciei. – Der. diadohie, s. f. (înv., moștenire, succeciune).

Intrare: diadoh
  • silabație: di-a-doh
substantiv masculin (M16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diadoh
  • diadohul
  • diadohu‑
plural
  • diadohi
  • diadohii
genitiv-dativ singular
  • diadoh
  • diadohului
plural
  • diadohi
  • diadohilor
vocativ singular
  • diadohule
  • diadohe
plural
  • diadohilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diadoh

  • 1. Titlu purtat de generalii lui Alexandru Macedon care și-au împărțit imperiul după moartea acestuia; persoană care avea acest titlu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Titlu purtat de prințul moștenitor al Greciei moderne; persoană având acest titlu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: epigon

etimologie: