2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epatare sf [At: LOVINESCU, M. 240 / Pl: ~tări / E: epata] Impresionare.

EPATÁRE, epatări, s. f. Acțiunea de a epata și rezultatul ei; uluire, uimire. – V. epata.

EPATÁRE, epatări, s. f. Acțiunea de a epata și rezultatul ei; uluire, uimire. – V. epata.

EPATÁRE s.f. Acțiunea de a (se) epata și rezultatul ei; uluire; uimire. [< epata].

epata [At: CARAGIALE, O. I, 314 / Pzi: ~tez / E: fr épater] 1 vt A impresiona prin purtare, ținută neobișnuită, extravagantă Si: a uimi, a ului. 2 vr (Rar) A rămâne puternic impresionat.

EPATÁ, epatez, vb. I. Tranz. A uimi, a impresiona prin purtare, atitudine sau ținută neobișnuită, extravagantă. – Din fr. épater.

EPATÁ, epatez, vb. I. Tranz. A uimi, a impresiona prin purtare, atitudine sau ținută neobișnuită, extravagantă. – Din fr. épater.

EPATÁ, epatez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A uimi, a impresiona (prin purtare, atitudine, ținută neobișnuită, extravagantă).

EPATÁ vb. I. tr. A impresiona puternic, izbitor, a ului, a uimi. ♦ refl. A se extazia, a rămâne uluit, profund impresionat. [p.i. -tez. / < fr. épater].

EPATÁ vb. tr. a impresiona puternic, izbitor, a ului, a uimi. (< fr. épater)

A EPATÁ ~éz tranz. A uimi peste măsură (prin purtare, atitudine sau ținută neobișnuită); a ului; a stupefia. /<fr. épater


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epatáre s. f., g.-d. art. epatắrii; pl. epatắri

epatáre s. f., g.-d. art. epatării; pl. epatări

epatá (a ~) vb., ind. prez. 3 epateáză

epatá vb., ind. prez. 1 sg. epatéz, 3 sg. și pl. epateáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EPATÁRE s. șocare. (~ cuiva.)

EPATÁ vb. a surprinde, a șoca. (Vrea să ne ~.)

EPATA vb. a surprinde, a șoca. (Vrea să ne ~.)

Intrare: epatare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epatare
  • epatarea
plural
  • epatări
  • epatările
genitiv-dativ singular
  • epatări
  • epatării
plural
  • epatări
  • epatărilor
vocativ singular
plural
Intrare: epata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • epata
  • epatare
  • epatat
  • epatatu‑
  • epatând
  • epatându‑
singular plural
  • epatea
  • epatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • epatez
(să)
  • epatez
  • epatam
  • epatai
  • epatasem
a II-a (tu)
  • epatezi
(să)
  • epatezi
  • epatai
  • epatași
  • epataseși
a III-a (el, ea)
  • epatea
(să)
  • epateze
  • epata
  • epată
  • epatase
plural I (noi)
  • epatăm
(să)
  • epatăm
  • epatam
  • epatarăm
  • epataserăm
  • epatasem
a II-a (voi)
  • epatați
(să)
  • epatați
  • epatați
  • epatarăți
  • epataserăți
  • epataseți
a III-a (ei, ele)
  • epatea
(să)
  • epateze
  • epatau
  • epata
  • epataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)