STUPEFIA, stupefiez, vb. I. Tranz. A produce uimire; a ului, a năuci, a surprinde. [Pr.: -fi-a] – Din fr. stupéfier.

stupefia vt [At: CĂLINESCU, E. 248 / P: ~fi-a / Pzi: ~iez / E: fr stupéfier] (Fșa; c. i. oameni) 1 A surprinde. 2 A uimi peste măsură.

STUPEFIA, stupefiez, vb. I. Tranz. (Livr.) A produce uimire; a ului, a năuci, a uimi. [Pr.: -fi-a] – Din fr. stupéfier.

STUPEFIA, stupefiez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A produce uimire, a ului. – Pronunțat: -fi-a.

STUPEFIA vb. I. tr. A uimi, a ului, a năuci. [Pron. -fi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. stupéfier, cf. lat. stupefacere < stupor – uluire, facere – a face].

STUPEFIA vb. tr. a produce uimire, a ului, a năuci; a sidera. (< fr. stupéfier)

A STUPEFIA ~ez tranz. A uimi peste măsură; a ului. /<fr. stupéfier

stupefia (a ~) (livr.) (desp. -fi-a) vb., ind. prez. 1 sg. stupefiez (desp. -fi-ez), 3 stupefiază, 1 pl. stupefiem; conj. prez. 1 sg. să stupefiez, 3 să stupefieze; ger. stupefiind (desp. -fi-ind)

stupefia (a ~) (livr.) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 stupefiază, 1 pl. stupefiem (-fi-em); conj. prez. 3 să stupefieze; ger. stupefiind (-fi-ind)

stupefia vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. stupefiez, 3 sg. și pl. stupefiază, 1 pl. stupefiem (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. stupefieze; ger. stupefiind (sil. -fi-ind)

STUPEFIA vb. 1. v. uimi. 2. a năuci, a uimi, a ului. (Vestea aflată l-a ~.)

STUPEFIA vb. 1. a minuna, a surprinde, a uimi, a ului. (Ce-mi spui tu pur si simplu mă ~.) 2. a năuci, a uimi, a ului. (Vestea aflată l-a ~.)