12 definiții pentru empiriocriticism

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMPIRIOCRITICÍSM s. n. Formă pozitivistă a empirismului orientată spre eliminarea elementelor apriorice și dualiste; machism. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritițizm.

empiriocriticism sn [At: DL / P: ~ri-o~ / E: rs емпириокритицизм] Curent filozofic pozitivist apărut la sfârșitul sec. XIX, care neagă existența obiectivă a lumii materiale și consideră lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca simple complexe de senzații Si: machism.

EMPIRIOCRITICÍSM s. n. Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX, care nega existența obiectivă a lumii materiale și considera lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca simple complexe de senzații; machism. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritițizm.

EMPIRIOCRITICÍSM s. n. Curent filozofic idealist și reacționar, de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, care neagă existența obiectivă a lumii materiale și consideră lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca fiind complexe de senzații. În opera sa genială «Materialism și empiriocriticism» Lenin a dat o lovitură nimicitoare empiriocriticismului.Rolul obiectiv, rolul de clasă al empiriocriticismului se reduce în întregime la faptul că este în slujba fideiștilor în lupta acestora împotriva materialismului în general și împotriva materialismului istoric în special. LENIN, O. XIV 352.

EMPIRIOCRITICÍSM s.n. Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care rupea experiența de materie și concepea lumea ca fiind un simplu complex de senzații, negând existența obiectivă, independentă de subiect, a realității materiale; machism. [Pron. -ri-o-. / rus. empiriokritițizm, cf. fr. empiriocriticisme].

EMPIRIOCRITICÍSM s. n. curent filozofic pozitivist care rupea experiența, de materie și concepea lumea ca un simplu complex de senzații, negând existența obiectivă a realității lumii; machism. (< rus. empiriokritițizm)

EMPIRIOCRITICÍSM n. Concepție filozofică bazată pe critica cunoașterii. [Sil. em-pi-ri-o-cri-ti-cism] /<rus. empiriokritițizm

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

empiriocriticism (-ri-o-cri-) s. n.

empiriocriticísm s. n. (sil. -ri-o-cri-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EMPIRIOCRITICÍSM s. (FILOZ.) machism.

EMPIRIOCRITICISM s. (FILOZ.) machism.

Intrare: empiriocriticism
  • silabație: -ri-o-cri- info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • empiriocriticism
  • empiriocriticismul
  • empiriocriticismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • empiriocriticism
  • empiriocriticismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

empiriocriticismsubstantiv neutru

  • 1. Formă pozitivistă a empirismului orientată spre eliminarea elementelor apriorice și dualiste. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: machism
    • format_quote În opera sa genială «Materialism și empiriocriticism» Lenin a dat o lovitură nimicitoare empiriocriticismului. DLRLC
    • format_quote Rolul obiectiv, rolul de clasă al empiriocriticismului se reduce în întregime la faptul că este în slujba fideiștilor în lupta acestora împotriva materialismului în general și împotriva materialismului istoric în special. LENIN, O. XIV 352. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.