Definiția cu ID-ul 1088024:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
empiriocriticism sn [At: DL / P: ~ri-o~ / E: rs емпириокритицизм] Curent filozofic pozitivist apărut la sfârșitul sec. XIX, care neagă existența obiectivă a lumii materiale și consideră lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca simple complexe de senzații Si: machism.