7 definiții pentru emondaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

emondaj sn [At: DS / Pl: ~e / E: fr émondage] 1 (Sil) Tăiere a ramurilor inutile de pe trunchiurile copacilor pentru stimularea creșterii în înălțime și ferirea de uscăciune parțială a coroanei acestora Si: emondare (1), emondație. 2 (Med) Înlăturare chirurgicală a exostozelor și a ostefitelor epifizelor Si: emondare (2).

EMONDÁJ, emondaje, s. n. 1. Operație de tăiere a ramurilor de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime; emondare, emondație. 2. (Med.) Intervenție chirurgicală constând în înlăturarea exostozelor și osteofitelor epifizelor. – Din fr. émondage.

EMONDÁJ, s. n. 1. Operație de tăiere a ramurilor de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime; emondare, emondație. 2. (Med.) Intervenție chirurgicală constând în înlăturarea exostozelor și osteofitelor epifizelor. – Din fr. émondage.

EMONDÁJ s.n. 1. Emondare. 2. (Med.) Intervenție chirurgicală constând în înlăturarea exostozelor și osteofitelor epifizelor. [< fr. émondage].

EMONDÁJ s. n. 1. emondare. 2. intervenție chirurgicală pentru înlăturarea exostozelor și osteofitelor epifizelor. (< fr. émondage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

emondáj s. n., pl. emondáje

emondáj s. n., pl. emondáje

Intrare: emondaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emondaj
  • emondajul
  • emondaju‑
plural
  • emondaje
  • emondajele
genitiv-dativ singular
  • emondaj
  • emondajului
plural
  • emondaje
  • emondajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)