emondaj sn [At: DS / Pl: ~e / E: fr émondage] 1 (Sil) Tăiere a ramurilor inutile de pe trunchiurile copacilor pentru stimularea creșterii în înălțime și ferirea de uscăciune parțială a coroanei acestora Si: emondare (1), emondație. 2 (Med) Înlăturare chirurgicală a exostozelor și a ostefitelor epifizelor Si: emondare (2).