7 definiții pentru emondație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EMONDAȚIE, emondații, s. f. Emondaj. – Din fr. émondation.
EMONDAȚIE, emondații, s. f. Emondaj. – Din fr. émondation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
emondație sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr émondation] Emondaj (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMONDAȚIE s.f. Emondare. [Gen. -iei. / < fr. émondation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMONDAȚIE s. f. emondare. (< fr. émondation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
emondație (desp. -ți-e) s. f., art. emondația (desp. -ți-a), g.-d. art. emondației; pl. emondații, art. emondațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
emondație (-ți-e) s. f., art. emondația (-ți-a), g.-d. art. emondației; pl. emondații, art. emondațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
emondație s. f. (sil. -ți-e), art. emondația (sil. -ți-a), g.-d. art. emondației; pl. emondații, art. emondațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
emondație, emondațiisubstantiv feminin
etimologie:
- émondation DEX '09 DEX '98 DN