26 de definiții pentru emisiune emisie (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

EMISIÚNE, emisiuni, s. f. 1. (În forma emisie) Creare și punere în circulație a semnelor bănești de către banca centrală a unui stat; emitere. ♦ Punere în circulație a unei noi serii de mărci poștale sau retipărirea la o anumită dată a unei serii mai vechi. 2. (În forma emisie) Producere, de către un corp sau un dispozitiv, a unor gaze, a unor unde etc. care se pot propaga în mediul înconjurător. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune într-o ordine dinainte stabilită. [Pr.: -si-u-.Var.: emísie s. f.] – Din fr. émission, lat. emissio, -onis.

EMISIÚNE, emisiuni, s. f. 1. Punere în circulație de către stat sau de către o instituție, o societate autorizată etc. a hârtiilor de valoare, a bancnotelor, a acțiunilor etc.; emitere. ♦ Punere în circulație a unei noi serii de mărci poștale sau retipărirea la o anumită dată a unei serii mai vechi. 2. Producere, de către un corp sau un dispozitiv, a unor gaze, a unor unde etc. care se pot propaga în mediul înconjurător. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune într-o ordine dinainte stabilită. [Pr.: -si-u-.Var.: emísie s. f.] – Din fr. émission, lat. emissio, -onis.

EMISIÚNE, emisiuni, s. f. 1. Punere în circulație de către stat a hîrtiilor de valoare, a bancnotelor etc. 2. Producere de către un corp a unor gaze sau a unor radiații care se pot propaga în mediul înconjurător. ♦ Evacuarea în atmosferă a unui mediu gazos (mai ales la motoarele termice). ♦ Producerea unui semnal în telecomunicații. 3. Program transmis prin radio într-o ordine dinainte stabilită. Emisiune pentru copii.Emisiunile pentru străinătate duc pînă la celălalt capăt al lumii știrile despre succesele muncii noastre pașnice, despre lupta popoarelor pentru pace, independență națiotială și bunăstare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 343, 2/3. – Pronunțat: -si-u-. - Variantă: emísie s. f.

emisiúne (program radio, TV) (-si-u-) s. f., g.-d. art. emisiúnii; pl. emisiúni

emisiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. emisiúnii; pl. emisiúni

EMISIÚNE s. 1. v. emitere. 2. v. emanație. 3. transmisiune. (~ radiofonică.) 4. (FIZ.) emisiune autoelectronică = emisiune la rece, emisiune prin efect de câmp; emisiune fotoelectronică v. fotoemisiune; emisiune la rece v. emisiune autoelectronică; emisiune prin efect de câmp v. emisiune autoelectronică; emisiune radio v. radioemisiune; emisiune termoelectronică v. termoemisiune.

EMISIÚNE s.f. 1. Faptul de a emite, de a pune în circulație; producerea de către un organ, de către un corp, de către un dispozitiv etc. a unui sunet, a unei radiații etc. ♦ Evacuarea aburului din cilindrul mașinilor sau din rotorul turbinelor cu abur după ce acesta a efectuat lucrul mecanic. 2. Punere în circulație a banilor, a hârtiilor de valoare de către un stat, de către o bancă etc. ♦ Marcă poștală sau serie de mai multe mărci pusă oficial în circulație. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune. [Pron. -si-u-, var. emisie s.f. / cf. fr. émission, it. emissione, lat. emissio].

EMISIÚNE s. f. 1. faptul de a emite, de a pune în circulație; producere de către un organ, de către un corp sau un dispozitiv a unui sunet, a unei radiații etc. ◊ evacuare a aburului din cilindrul mașinilor sau din rotorul turbinelor cu abur după ce acesta a efectuat lucrul mecanic. 2. punere în circulație a unor hârtii de valoare, monede, medalii, mărci și efecte poștale de către un stat, o bancă etc. ◊ marcă poștală sau serie de mai multe mărci puse oficial în circulație. 3. program transmis prin radio sau televiziune. (< fr. émission, lat. emissio)

EMISIÚNE ~i f. 1) v. A EMITE. 2) Producere a unei radiații (electromagnetice, acustice etc.) în mediul înconjurător. 3) Program transmis prin radio sau prin televiziune. 4) Punere în circulație (de către stat sau de către o bancă etc.) a banilor, a hârtiilor de valoare, sau a unor serii de mărci poștale. [G.-D. emisiunii; Sil. -si-u-] /<fr. émission, lat. emissio, ~onis

emisiune f. 1. acțiunea de a emite: emisiune de sunete, de bilete de bancă; 2. rezultatul acestei acțiuni.

*emisiúne f. (lat. e-missĭo, -ónis. V. misiune). Acțiunea de a emite, de a pune în circulație: emisiune de bilete de bancă. Exprimare, arătare: emisiunea uneĭ dorințe.

EMÍSIE s. f. v. emisiune.

*emísie (emitere) (-si-e-) s. f., g.-d. art. emísiei, pl. emísii, art. emísiile (-si-i-)

EMÍSIE s.f. v. emisiune.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EMISIÚNE s. 1. emitere. (~ unor hîrtii de valoare.) 2. degajare, emanare, emanație, exalare, exalație, împrăștiere, răspîndire, (înv.) răsfugáre. (~ de gaze de la sobă.) 3. transmisiune. (~ radiofonică.)

EMISIÚNE s. f. (cf. fr. émission, it. emissione, lat. emissio): producere, emitere. ◊ ~ de sunete: emitere de către organul vorbirii a sunetelor articulate cu care se formează cuvintele. ◊ ~ consonántică: emitere de consoane de către organul vorbirii. ◊ ~ vocálică: emitere de vocale de către organul vorbirii.

emísie-recépție s.f. în sint. aparat de emisie-recepție Emițător-receptor de radio portativ ◊ „Persoane aflate una față de alta la distanțe de sute de kilometri și dispunând de mici aparate de emisie-recepție («Walkie-talkie») vor putea discuta, din casă sau de pe stradă, prin intermediul unui satelit.” Sc. 28 XII 77 p. 5 (din emisie + recepție)

emisiúne-anchétă s.f. Emisiune în care se efectuează o anchetă ◊ „«Vă cunoașteți copilul?» (emisiune-anchetă)” Sc. 2 II 67 p. 2. ◊ „Publicul francez a urmărit cu stupefacție pe ecranele televizoarelor câteva emisiuni-anchetă în care toxicomanii erau filmați în plină criză.” Sc. 22 I 72 p. 6 (din emisiune + anchetă)

Intrare: emisiune
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emisiune emisiunea
plural emisiuni emisiunile
genitiv-dativ singular emisiuni emisiunii
plural emisiuni emisiunilor
vocativ singular
plural
emisie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emisie emisia
plural emisii emisiile
genitiv-dativ singular emisii emisiei
plural emisii emisiilor
vocativ singular
plural