2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

emendare sf [At: LM / Pl: ~dări / E: emenda] (Liv) 1 Corectare. 2 Îmbunătățire.

EMENDÁRE s.f. Acțiunea de a emenda și rezultatul ei; îmbunătățire, îndreptare, corectare; emendație. [< emenda].

EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender.

EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender.

emenda vt [At: LM / Pzi: ~dez / E: lat emendo, -are, fr émender] (Liv; c.i. un text, o lege etc.) 1 A corecta. 2 A îmbunătăți.

EMENDÁ vb. I. tr. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda (1). [< lat., it. emendare, fr. émender].

EMENDÁ vb. tr. a corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text). (< fr. émender, lat. emendare)

A EMENDÁ ~éz tranz. A supune corecturii; a corecta; a îndrepta. /<fr. émender, lat. emendare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

emendáre s. f., g.-d. art. emendắrii, pl. emendắri

emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză

emendá vb., ind. prez. 1 sg. emendéz, 3 sg. și pl. emendeáză

Intrare: emendare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emendare
  • emendarea
plural
  • emendări
  • emendările
genitiv-dativ singular
  • emendări
  • emendării
plural
  • emendări
  • emendărilor
vocativ singular
plural
Intrare: emenda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • emenda
  • emendare
  • emendat
  • emendatu‑
  • emendând
  • emendându‑
singular plural
  • emendea
  • emendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • emendez
(să)
  • emendez
  • emendam
  • emendai
  • emendasem
a II-a (tu)
  • emendezi
(să)
  • emendezi
  • emendai
  • emendași
  • emendaseși
a III-a (el, ea)
  • emendea
(să)
  • emendeze
  • emenda
  • emendă
  • emendase
plural I (noi)
  • emendăm
(să)
  • emendăm
  • emendam
  • emendarăm
  • emendaserăm
  • emendasem
a II-a (voi)
  • emendați
(să)
  • emendați
  • emendați
  • emendarăți
  • emendaserăți
  • emendaseți
a III-a (ei, ele)
  • emendea
(să)
  • emendeze
  • emendau
  • emenda
  • emendaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

emendare

etimologie:

  • emenda
    surse: DN

emenda

etimologie: