2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eludat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D: / Pl: ~ați, ~e / E: eluda] 1-2 Care este evitat sau ignorat intenționat. 3 Deviat2. 4 Zădărnicit2.

eludat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: eluda] (Rar) 1-2 Eludare (1-2). 3 Deviere. 4 Zădărnicire.

ELUDÁ, eludez, vb. I. Tranz. A ocoli, a evita, a ignora intenționat. – Din fr. éluder, lat. eludere.

ELUDÁ, eludez, vb. I. Tranz. A ocoli, a evita, a ignora intenționat. – Din fr. éluder, lat. eludere.

eluda [At: GHICA, ap. CADE / V: (înv) elude / Pzi: ~dez / E: fr éluder, lat eludere] 1-2 vtr A evita sau a ignora intenționat. 3 vt A devia. 4 vt A zădărnici.

ELUDÁ, eludez, vb. I. Tranz. A ocoli, a evita intenționat, a ignora în mod voit, a trece sub tăcere. A eluda o dispoziție administrativă.Refl. pas. Legea s-a eludat și licitațiunea a fost făcută numai de formă. I. IONESCU, D. 27.

ELUDÁ vb. I. tr. A evita, a ocoli voit și stângaci; a ascunde. [P.i. 3,6 -dează. / < fr. éluder, it., lat. eludere].

ELUDÁ vb. tr. a ocoli, a evita intenționat, a ignora în mod voit. (< fr. éluder, lat. eludere)

A ELUDÁ ~éz tranz. (persoane, discuții etc.) A trece în mod conștient cu vederea; a înconjura în mod intenționat, ferindu-se; a evita; a ocoli. ~ o discuție. /<fr. éluder, lat. eludere

eludà v. a evita cu dibăcie: a eluda un ordin.

*eludéz v. tr. (fr. éluder, d. lat. e-ludo, -lúdere, d. ludus, joc, școală. V. a- și i-luziune, pre-ludez). Dejoc, zădărnicesc, evit cu pricepere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eludá (a ~) (a ocoli, a evita) vb., ind. prez. 3 eludeáză

eludá vb., ind. prez. 1 sg. eludéz, 3 sg. și pl. eludeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ELUDÁ vb. a evita, a ocoli. (A ~ aplicarea legii.)

ELUDA vb. a evita, a ocoli. (A ~ aplicarea legii.)

Intrare: eludat
eludat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eludat
  • eludatul
  • eludatu‑
  • eluda
  • eludata
plural
  • eludați
  • eludații
  • eludate
  • eludatele
genitiv-dativ singular
  • eludat
  • eludatului
  • eludate
  • eludatei
plural
  • eludați
  • eludaților
  • eludate
  • eludatelor
vocativ singular
plural
Intrare: eluda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eluda
  • eludare
  • eludat
  • eludatu‑
  • eludând
  • eludându‑
singular plural
  • eludea
  • eludați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eludez
(să)
  • eludez
  • eludam
  • eludai
  • eludasem
a II-a (tu)
  • eludezi
(să)
  • eludezi
  • eludai
  • eludași
  • eludaseși
a III-a (el, ea)
  • eludea
(să)
  • eludeze
  • eluda
  • eludă
  • eludase
plural I (noi)
  • eludăm
(să)
  • eludăm
  • eludam
  • eludarăm
  • eludaserăm
  • eludasem
a II-a (voi)
  • eludați
(să)
  • eludați
  • eludați
  • eludarăți
  • eludaserăți
  • eludaseți
a III-a (ei, ele)
  • eludea
(să)
  • eludeze
  • eludau
  • eluda
  • eludaseră
elude
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

eluda elude

etimologie: