2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

elucidare sf [At: GHICA, S. 86 / Pl: ~dări / E: elucida] 1 Explicare a unor idei Si: elucidat1 (1), (înv) elucidație (1). 2 Rezolvare a unor probleme Si: elucidat1 (2), (înv) elucidație (2). 3 Lămurire a unor situații Si: elucidat1 (3), (înv) elucidație (3). 4 Clarificare a unor dileme Si: elucidat1 (4), (înv) elucidație (4).

ELUCIDÁRE, elucidări, s. f. Acțiunea de a elucida și rezultatul ei; lămurire, deslușire, explicare. – V. elucida.

ELUCIDÁRE, elucidări, s. f. Acțiunea de a elucida și rezultatul ei; lămurire, deslușire, explicare. – V. elucida.

ELUCIDÁRE s. f. Acțiunea de a elucida; lămurire, deslușire, explicare. Nu găsesc în memoria mea... științele ce-mi trebuiesc pentru elucidarea faptelor ce voiesc să-ți povestesc. GHICA, S. 86.

elucidáre (clarificare) s. f., g.-d. art. elucidắrii; pl. elucidắri

elucidáre s. f., g.-d. art. elucidării; pl. elucidări

ELUCIDÁRE s. v. lămurire.

ELUCIDÁRE s.f. Acțiunea de a elucida și rezultatul ei; lămurire, clarificare, limpezire. [< elucida].

elucida vt [At: CARAGIALE, O. VII, 168 / Pzi: ~dez / E: fr élucider, lat elucidare] 1 (C.i. idei) A explica. 2 (C.i. probleme) A rezolva. 3 (C.i. situații) A lămuri. 4 (C.i. dileme) A clarifica.

ELUCIDÁ, elucidez, vb. I. Tranz. A clarifica, a desluși, a limpezi, a lămuri o problemă până atunci confuză. – Din fr. élucider, lat. elucidare.

ELUCIDÁ, elucidez, vb. I. Tranz. A clarifica, a desluși, a limpezi, a lămuri o problemă până atunci confuză. – Din fr. élucider, lat. elucidare.

ELUCIDÁ, elucidez, vb. I. Tranz. A clarifica, a desluși, a limpezi, a lămuri. Aș dori să elucidăm împreună cîteva cestiuni prealabile. CARAGIALE, O. VII 168. ◊ Refl. pas. Documente istorice prin care se elucidează și se dovedesc relațiunile țărilor romîne. ODOBESCU, S. I 336.

elucidá (a ~) vb., ind. prez. 3 elucideáză

elucidá vb., ind. prez. 1 sg. elucidéz, 3 sg. și pl. elucideáză

ELUCIDÁ vb. I. tr. A clarifica, a limpezi, a lămuri, a desluși. [< it. elucidare, fr. élucider, cf. lat. lucidus – clar, lămurit].

ELUCIDÁ vb. tr. a clarifica, a limpezi, a lămuri o problemă. (< fr. élucider, lat. lucidare)

A ELUCIDÁ ~éz tranz. (probleme, chestiuni, situații confuze) A face să devină clar; a clarifica; a lămuri; a limpezi; a desluși. /<fr. élucider, lat. elucidare

elucidà v. a face lucid sau deslușit: a elucida o chestiune.

*elucidațiúne f. (lat. elucidátio, -ónis). Acțiunea de a elucida. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

arată toate definițiile

Intrare: elucida
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) elucida elucidare elucidat elucidând singular plural
elucidea elucidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) elucidez (să) elucidez elucidam elucidai elucidasem
a II-a (tu) elucidezi (să) elucidezi elucidai elucidași elucidaseși
a III-a (el, ea) elucidea (să) elucideze elucida elucidă elucidase
plural I (noi) elucidăm (să) elucidăm elucidam elucidarăm elucidaserăm, elucidasem*
a II-a (voi) elucidați (să) elucidați elucidați elucidarăți elucidaserăți, elucidaseți*
a III-a (ei, ele) elucidea (să) elucideze elucidau elucida elucidaseră
Intrare: elucidare
elucidare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elucidare elucidarea
plural elucidări elucidările
genitiv-dativ singular elucidări elucidării
plural elucidări elucidărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)