2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ELUCIDÁRE, elucidări, s. f. Acțiunea de a elucida și rezultatul ei; lămurire, deslușire, explicare. – V. elucida.

ELUCIDÁRE, elucidări, s. f. Acțiunea de a elucida și rezultatul ei; lămurire, deslușire, explicare. – V. elucida.

ELUCIDÁRE s. f. Acțiunea de a elucida; lămurire, deslușire, explicare. Nu găsesc în memoria mea... științele ce-mi trebuiesc pentru elucidarea faptelor ce voiesc să-ți povestesc. GHICA, S. 86.

elucidáre (clarificare) s. f., g.-d. art. elucidắrii; pl. elucidắri

elucidáre s. f., g.-d. art. elucidării; pl. elucidări

ELUCIDÁRE s. v. lămurire.

ELUCIDÁRE s.f. Acțiunea de a elucida și rezultatul ei; lămurire, clarificare, limpezire. [< elucida].

ELUCIDÁ, elucidez, vb. I. Tranz. A clarifica, a desluși, a limpezi, a lămuri o problemă până atunci confuză. – Din fr. élucider, lat. elucidare.

ELUCIDÁ, elucidez, vb. I. Tranz. A clarifica, a desluși, a limpezi, a lămuri o problemă până atunci confuză. – Din fr. élucider, lat. elucidare.

ELUCIDÁ, elucidez, vb. I. Tranz. A clarifica, a desluși, a limpezi, a lămuri. Aș dori să elucidăm împreună cîteva cestiuni prealabile. CARAGIALE, O. VII 168. ◊ Refl. pas. Documente istorice prin care se elucidează și se dovedesc relațiunile țărilor romîne. ODOBESCU, S. I 336.

elucidá (a ~) vb., ind. prez. 3 elucideáză

elucidá vb., ind. prez. 1 sg. elucidéz, 3 sg. și pl. elucideáză

ELUCIDÁ vb. I. tr. A clarifica, a limpezi, a lămuri, a desluși. [< it. elucidare, fr. élucider, cf. lat. lucidus – clar, lămurit].

ELUCIDÁ vb. tr. a clarifica, a limpezi, a lămuri o problemă. (< fr. élucider, lat. lucidare)

A ELUCIDÁ ~éz tranz. (probleme, chestiuni, situații confuze) A face să devină clar; a clarifica; a lămuri; a limpezi; a desluși. /<fr. élucider, lat. elucidare

elucidà v. a face lucid sau deslușit: a elucida o chestiune.

*elucidațiúne f. (lat. elucidátio, -ónis). Acțiunea de a elucida. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

*elucidéz v. tr. (lat. e-lúcido, -áre, d. lúcidus, lucid). Lămuresc, clarific: a elucida o chestiune.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ELUCIDÁRE s. clarificare, deslușire, dezlegare, explicare, explicație, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluție, soluționare, (înv.) pliroforíe, răspicáre, (fig.) chéie, descîlcíre. (~ unei probleme încurcate.)

Intrare: elucida
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) elucida elucidare elucidat elucidând singular plural
elucidea elucidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) elucidez (să) elucidez elucidam elucidai elucidasem
a II-a (tu) elucidezi (să) elucidezi elucidai elucidași elucidaseși
a III-a (el, ea) elucidea (să) elucideze elucida elucidă elucidase
plural I (noi) elucidăm (să) elucidăm elucidam elucidarăm elucidaserăm, elucidasem*
a II-a (voi) elucidați (să) elucidați elucidați elucidarăți elucidaserăți, elucidaseți*
a III-a (ei, ele) elucidea (să) elucideze elucidau elucida elucidaseră
Intrare: elucidare
elucidare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elucidare elucidarea
plural elucidări elucidările
genitiv-dativ singular elucidări elucidării
plural elucidări elucidărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)