elucidare sf [At: GHICA, S. 86 / Pl: ~dări / E: elucida] 1 Explicare a unor idei Si: elucidat¹ (1), (înv) elucidație (1). 2 Rezolvare a unor probleme Si: elucidat¹ (2), (înv) elucidație (2). 3 Lămurire a unor situații Si: elucidat¹ (3), (înv) elucidație (3). 4 Clarificare a unor dileme Si: elucidat¹ (4), (înv) elucidație (4).

ELUCIDARE s. f. Acțiunea de a elucida; lămurire, deslușire, explicare. Nu găsesc în memoria mea... științele ce-mi trebuiesc pentru elucidarea faptelor ce voiesc să-ți povestesc. GHICA, S. 86.

ELUCIDARE s.f. Acțiunea de a elucida și rezultatul ei; lămurire, clarificare, limpezire. [< elucida].

*elucidațiúne f. (lat. elucidátio, -ónis). Acțiunea de a elucida. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

elucidare (clarificare) s. f., g.-d. art. elucidării; pl. elucidări

elucidare (clarificare) s. f., g.-d. art. elucidării; pl. elucidări

elucidare s. f., g.-d. art. elucidării; pl. elucidări

ELUCIDARE s. v. lămurire.

ELUCIDARE s. clarificare, deslușire, dezlegare, explicare, explicație, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluție, soluționare, (înv.) pliroforie, răspicare, (fig.) cheie, descîlcire. (~ unei probleme încurcate.)