2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELEVÁT, -Ă, elevați, -te, adj. (Despre stil, limbaj etc.; p. ext. despre oameni și manifestările lor) Nobil, superior, rafinat. – Din fr. élevé.

ELEVÁT, -Ă, elevați, -te, adj. (Despre stil, limbaj etc.; p. ext. despre oameni și manifestările lor) Nobil, superior, rafinat. – Din fr. élevé.

elevat, ~ă a [At: BARASCH, I. F. 17/3 / Pl: ~ați, ~e / E: fr elevé] 1 (Îvr; d. clasele sociale) Care are o poziție înaltă. 2 (Îvr) Care iese în relief. 3 (D. stil, limbaj etc; pex; d. oameni și manifestările lor) Rafinat.

ELEVÁT, -Ă adj. Înalt, ridicat. ♦ (Despre stil) Ales, îngrijit. [< fr. élevé].

ELEVÁT, -Ă adj. 1. înalt, ridicat; (fig.) nobil, sublim. 2. (despre stil) plin de rafinament; ales, îngrijit. (< fr. élevé)

ELEVÁT ~tă (~ți, ~te) (despre stil, limbaj etc.) Care vădește eleganță și corectitudine; rafinat. /<fr. élevé

eleva [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~vez / E: fr élever, lat elevare] (Liv; rar) 1 vt A ridica. 2-3 vtr A evolua. 4-5 vtr A (se) instrui.

ELEVÁ vb. I. tr. A ridica. [< fr. élever].

ELEVÁ vb. tr. a ridica. (< fr. élever)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

elevát adj. m., pl. eleváți; f. elevátă, pl. eleváte

elevát adj. m., pl. eleváți; f. sg. elevátă, pl. eleváte

elevá vb., ind. prez. 1 sg. elevéz, 3 sg. și pl. eleveáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ELEVÁT adj. v. academic, distins, solemn.

elevat adj. v. ACADEMIC. DISTINS. SOLEMN.

Intrare: elevat
elevat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elevat
  • elevatul
  • elevatu‑
  • eleva
  • elevata
plural
  • elevați
  • elevații
  • elevate
  • elevatele
genitiv-dativ singular
  • elevat
  • elevatului
  • elevate
  • elevatei
plural
  • elevați
  • elevaților
  • elevate
  • elevatelor
vocativ singular
plural
Intrare: eleva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eleva
  • elevare
  • elevat
  • elevatu‑
  • elevând
  • elevându‑
singular plural
  • elevea
  • elevați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • elevez
(să)
  • elevez
  • elevam
  • elevai
  • elevasem
a II-a (tu)
  • elevezi
(să)
  • elevezi
  • elevai
  • elevași
  • elevaseși
a III-a (el, ea)
  • elevea
(să)
  • eleveze
  • eleva
  • elevă
  • elevase
plural I (noi)
  • elevăm
(să)
  • elevăm
  • elevam
  • elevarăm
  • elevaserăm
  • elevasem
a II-a (voi)
  • elevați
(să)
  • elevați
  • elevați
  • elevarăți
  • elevaserăți
  • elevaseți
a III-a (ei, ele)
  • elevea
(să)
  • eleveze
  • elevau
  • eleva
  • elevaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

elevat

etimologie: