5 intrări

32 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

Elena (Doamna) f. soția lui Cuza, după a cărui moarte se retrase la mănăstire, dăruind avereai săracilor; muri în 1909.

Elena (Sfânta) f. mama lui Constantin cel Mare, contribui mult la răspândirea creștinismului.

Elena f. Mit. fiica lui Jupiter și soția lui Menelau, cea mai frumoasă femeie din timpul său; răpirea-i de către Paris cauză răsboiul Troiei.

ELÉN, -Ă, eleni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Greciei antice sau populației ei, privitor la Grecia antică sau la populația ei; elinesc. ♦ (Substantivat, f.; în forma elină) Limba greacă veche. 2. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Greciei antice. [Var.: elín, -ă adj.] – Din ngr. Éllin, lat. Hellenes.

ELÉN, -Ă, eleni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Greciei antice sau populației ei, privitor la Grecia antică sau la populația ei; elinesc. ♦ (Substantivat, f.; în forma elină) Limba greacă veche. 2. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Greciei antice. [Var.: elín, -ă adj.] – Din ngr. Éllin, lat. Hellenes.

ELÉN, -Ă, eleni, -e, adj. Care aparține Greciei (în special Greciei antice), propriu Greciei; grec. Coloniile grecești pontice... an răspîndit cultura elenă. IST. R.P.R. 27. Venise de la Atena ca profesor la școala comunității elene. BART, E. 23. Nu zic... că n-am început chiar a citi... poema elenă a lui Opian, apoi și cea latină a lui Grațiu Faliscu. ODOBESCU, S. III 62. – Variantă; elín, -ă (SADOVEANU, N. F. 32) adj.

elén adj. m., s. m., pl. eléni; adj. f., s. f. elénă, pl. eléne

elén adj. m., s. m., pl. eléni; (persoană) f. sg. elénă, pl. eléne

ELÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Grecia antică (Elada). ◊ s. f.; în forma elină) limba greacă veche. (< fr. hellène)

elén (elénă), adj. – Din Grecia antică. – Var. (înv.) elin. Gr. Ἔλληνος (sec. XVI). – Der. elenic, adj.; helenism, s. n.; elenist, s. m.; eleniza, vb.; elinesc, adj. (înv., elen, grec; păgîn); elinește, adv. (în grecește).

ELÉN ~ă (~i, ~e) Care aparține Greciei antice sau populației ei; din Grecia antică. [Var. elin]/ <ngr. Hellen, lat. Hellenes

ELÉNĂ f. mai ales art. Limba greacă veche. [Var. elină] /<ngr. Hellen, lat. Hellenes

Elena'(Insula St.) f. în Oceanul Atlantic, celebră prin captivitatea lui Napoleon I, dela 1815 până la 1821.

Eleni m. pl. numele colectiv al Grecilor (Elenic).

Ghica (Principesa Elena) f. fiica principelui Mihail Ghica și nepoata Domnului Grigorie Ghica, eminentă publicistă, cunoscută sub numele de Dora dÍstria: scrieri literare, religioase, sociale, istorice și artistice; muri la Florența (1828-1888).

Santa-Elena f. insulă engleză în Oceanul Atlantic, unde Englezii transportară în 1815 pe Napoleon I, după bătălia dela Waterloo, și unde muri în 1821.

Intrare: elen (adj.)
elen adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elen elenul ele elena
plural eleni elenii elene elenele
genitiv-dativ singular elen elenului elene elenei
plural eleni elenilor elene elenelor
vocativ singular
plural
elin adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elin elinul eli elina
plural elini elinii eline elinele
genitiv-dativ singular elin elinului eline elinei
plural elini elinilor eline elinelor
vocativ singular
plural
Intrare: elena
elena
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: Elena
Elena
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: Elena
Elena
Intrare: elenă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ele elena
plural elene elenele
genitiv-dativ singular elene elenei
plural elene elenelor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eli elina
plural eline elinele
genitiv-dativ singular eline elinei
plural eline elinelor
vocativ singular
plural