14 definiții pentru elegie eleghie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELEGÍE, elegii, s. f. 1. Specie a poeziei lirice în care sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristețe, de jale; p. ext. plângere, jeluire. 2. Compoziție muzicală cu caracter melancolic, trist. – Din fr. élégie, lat. elegia.

ELEGÍE, elegii, s. f. 1. Specie a poeziei lirice în care sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristețe, de jale; p. ext. plângere, jeluire. 2. Compoziție muzicală cu caracter melancolic, trist. – Din fr. élégie, lat. elegia.

elegie sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 12 / V: (înv) ~ghie (A și: eleghie) / Pl: ~ii, (înv) ~ / E: fr élégie, it elegia, lat elegia, ngr ἐλεγέια] 1 Operă literară în versuri sau, rar, în proză aparținând genului liric, în care sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristețe, de jale. 2 Poezie, în literatura antică, compusă din distihuri elegiace. 3 (Fig) Lamentare. 4 (Fig) Tristețe. 5 (Fig) Melancolie.

ELEGÍE, elegii, s. f. 1. Specie a poeziei lirice în care se exprimă jalea unui poet nemulțumit de realitatea vremii sale; p. ext. plîngere, jeluire. «Contemporanul» întrerupe pentru un moment cu nota lui socială eternele elegii ale epigonilor eminesciani. ANGHEL, PR. 184. În fața munților noștri, sufletul se lasă dus de visare: ca într-o elegie fără sfîrșit. RUSSO, O. 100. Că acela ce-n tragedii face patimi a vorbi Nu poate și-n elegie chinurile a descri ( = a descrie). ALEXANDRESCU, P. 47. 2. Compoziție muzicală cu caracter melancolic, trist. Elegie de Massenet.Fig. Vîntul, încremenit pe creștetul înalt al pădurilor, nu-și mai cînta frunzelor eterna sa elegie. HOGAȘ, M. N. 96.

ELEGÍE s.f. 1. Poezie lirică cu caracter trist sau duios. ♦ (Fig.) Tristețe; jale, jeluire. 2. Compoziție muzicală cu caracter melancolic. [Gen. -iei. / < fr. élégie, it., lat. elegia, gr. elegeia – cântec trist].

ELEGÍE s. f. 1. poezie lirică în care domină sentimentul de melancolie; (p. ext.) plângere, jeluire. 2. piesă vocală sau instrumentală cu caracter melancolic, trist, nostalgic. (< fr. élégie, lat. elegia, gr. elegeia)

ELEGÍE ~i f. 1) Specie a poeziei lirice pătrunsă de tristețe, de jale, de melancolie. 2) Compoziție muzicală cu caracter meditativ și melancolic. [G.-D. elegiei] /<fr. élégie, lat. elegia

elegie f. poezie cu coprinsul trist sau duios, cântec de durere și de jale.

*elegíe f. (vgr. elegeía, lat. elegía și elegéa. V. elogiŭ). Poezie tristă saŭ duĭoasă. V. doĭnă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

elegíe s. f., art. elegía, g.-d. art. elegíei; pl. elegíi, art. elegíile

elegíe s. f., art. elegía, g.-d. art. elegíei; pl. elegíi, art. elegíile


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

elegie (< gr. ἐλεγεία [sc. ᾠδή], „cântec elegiac, elegie”), piesă muzicală (vocală sau instrumentală) cu caracter melancolic, trist. Termenul este împrumutat din domeniul poetic. În muzica grecilor antici, e. era un fel de cântec (acompaniat de aulos*) cu text divers (mai întâi cântec funebru, apoi erotic).

ELEGIE (< fr. élégie < lat. lit. elegia < gr. elegeia, cîntec de doliu) Specie a poeziei lirice, caracteristică prin exprimarea unui sentiment de tristețe, de regret, de ușoară melancolie sau de durere. La greci și la romani se numea elegie poezia scrisă în distih (distihul elegiac), menită să exprime jalea funebră. Ulterior și-a lărgit sfera, exprimind sentimente diferite, de unde au rezultat: elegii erotice, filozofice, religioase, patriotice etc. Ilustrată în epoca Renașterii de poetul italian Petrarca, elegia ocupă un loc important în creația unor poeți de seamă din secolul al XIX-lea (Lenau, la germani; Lamartine, Musset, la francezi; Pușkin, în literatura rusă; Byron, în literatura engleză). În lirica românească, ea apare în creația unor poeți ca Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, Șt.O. Iosif, M. Eminescu ș.a. Ex. „O, rămîi, rămîi la mine, Te iubesc atît de mult, Ale tale doruri toate Numai eu știu să le-ascult. În al umbrei întuneric Te asemăn unui prinț Ce se uit-adînc în ape, Cu ochi negri și cuminți; Și prin vuietul de valuri, Prin mișcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taină Mersul cîrdului de cerbi... Eu te văd răpit de farmec Cum îngîni cu glas domol, În a apei strălucire Întinzînd piciorul gol. Și privind la luna plină, La văpaia de pe lacuri, Anii tăi se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri.” Astfel zise lin pădurea, Bolta-asupra-mi clătinând; Șuieram la a ei chemare Și-am ieșit în cîmp rîzînd. Astăzi chiar de m-aș întoarce A-nțelege n-o mai pot... Unde ești, copilărie, Cu pădurea ta cu tot? (M. EMINESCU, O, rămîi)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ELEGÍE (< gr., fr., lat.) s. f. 1. Specie a poeziei lirice, particularizată inițial (Grecia antică) prin metrică (distihul elegiac), iar ulterior prin conținutul afectiv (melancolie, regret, durere). Au scris e. Teognis, Tirteu, Properțiu, Ovidiu, Chënier, Leopardi, Rilke, Eminescu, Bacovia, I. Vinea ș.a. 2. Piesă muzicală vocală sau instrumentală cu caracter melancolic, nostalgic, trist.

Intrare: elegie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elegie
  • elegia
plural
  • elegii
  • elegiile
genitiv-dativ singular
  • elegii
  • elegiei
plural
  • elegii
  • elegiilor
vocativ singular
plural
eleghie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

elegie eleghie

  • 1. Specie a poeziei lirice în care sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristețe, de jale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • «Contemporanul» întrerupe pentru un moment cu nota lui socială eternele elegii ale epigonilor eminesciani. ANGHEL, PR. 184.
      surse: DLRLC
    • În fața munților noștri, sufletul se lasă dus de visare: ca într-o elegie fără sfîrșit. RUSSO, O. 100.
      surse: DLRLC
    • Că acela ce-n tragedii face patimi a vorbi Nu poate și-n elegie chinurile a descri (= a descrie). ALEXANDRESCU, P. 47.
      surse: DLRLC
  • 2. Compoziție muzicală cu caracter melancolic, trist.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Elegie de Massenet.
      surse: DLRLC
    • figurat Vîntul, încremenit pe creștetul înalt al pădurilor, nu-și mai cînta frunzelor eterna sa elegie. HOGAȘ, M. N. 96.
      surse: DLRLC

etimologie: