22 de definiții pentru eglogă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EGLÓGĂ, egloge, s. f. Mic poem pastoral asemănător idilei; bucolică. – Din fr. églogue, lat. ecloga.

EGLÓGĂ, egloge, s. f. Mic poem pastoral asemănător idilei; bucolică. – Din fr. églogue, lat. ecloga.

eglo sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. II. 419v/9 / V: (înv) eglog (Pl: egloge, egloguri) sn, eclo (Pl: ecloge și eclogi) sf, eclog sn, (îvr) eclogiu sn / A și: eglogă / Pl: ~oge / E: lat ecloga, ngr ἐκλογή] 1 Poezie lirică în care se prezintă idilic viața pastorală sau campestră, adesea în formă de dialog Si: pastorală, idilă, bucolică. 2 Pictură care reprezintă scene idilice de viață pastorală. corectat(ă)

EGLÓGĂ, egloge, s. f. Gen de poezie pastorală; bucolică, idilă. Eglogele lui Vergiliu. – Accentuat și: églogă.

EGLÓGĂ s.f. Poezie pastorală; idilă; bucolică. [Acc. și églogă, pl. -ge./ < fr. églogue, it. egloga < lat. ecloga, gr. ekloge – selecțiune].

EGLÓGĂ s. f. poezie pastorală; idilă; bucolică. (< fr. églogue, lat. ecloga)

EGLÓGĂ ~ge f. Mic poem pastoral. /<fr. églogue, lat. ecloga

eglogă f. un fel de poezie pastorală: eglogele lui Vergiliu.

*éclogă f., pl. e (lat. écloga, d. vgr. eklogé). Mică poezie pastorală: Virgiliŭ a imitat eclogele luĭ Teocrit. – Fals eglógă (după fr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

eglo (desp. e-glo-) s. f., g.-d. art. eglogei; pl. egloge

eglo (e-glo-) s. f., g.-d. art. eglogei; pl. egloge

eglógă s. f. (sil. -glo-), g.-d. art. eglógei; pl. eglóge

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EGLO s. (LIT.) bucolică, idilă. (O ~ de Vergiliu.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EGLOGĂ (< fr. églogue < lat. lit. ecloga < gr. ecloge, selectare) Specie a poeziei lirice, asemănătoare idilei pastorale, caracteristică prin idilizarea vieții cîmpenești, pastorale. În literatura greacă, egloga a fost ilustrată de Theocrit, socotit părintele poeziei pastorale, prin bucolicele lui (< gr. boukolicos), capodoperă a acestui gen, scrise în dialect dorian și versuri hexametrice, iar în cea latină de Vergilius, acesta avînd ca model pe Theocrit. Egloga cunoaște o mare dezvoltare în poezia perioadei alexandrine. Spre deosebire de idilă, bazată pe descriere, egloga este formată dintr-un dialog între un pastor și o păstoriță, dialog însoțit uneori de muzică și de dans. Personajele – păstori în genere – sînt ființe simple, naive, trăind în mijlocul naturii și însuflețite de sentimente duioase, delicate.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EGLÓGĂ (< fr., lat.) s. f. Specie lirică apropiată ca structură și conținut de poezia bucolică și pastorală. Cultivată inițial în Grecia și Roma antică (Horațiu, Vergiliu); din epoca Renașterii până la începutul sec. 19. a devenit o narațiune sau un dialog în versuri înfățișând scene din viața de la țară (Ronsard, Spenser).

Intrare: eglogă
  • silabație: e-glo-gă info
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eglo
  • egloga
plural
  • egloge
  • eglogele
genitiv-dativ singular
  • egloge
  • eglogei
plural
  • egloge
  • eglogelor
vocativ singular
plural
eclog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eclogă
  • ecloga
plural
  • ecloge
  • eclogele
genitiv-dativ singular
  • ecloge
  • eclogei
plural
  • ecloge
  • eclogelor
vocativ singular
plural
eclogiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eglog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eglo, eglogesubstantiv feminin

  • 1. Mic poem pastoral asemănător idilei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Eglogele lui Vergiliu. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.