21 de definiții pentru eglogă eclog eclogă eclogiu eglog (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EGLÓGĂ, egloge, s. f. Mic poem pastoral asemănător idilei; bucolică. – Din fr. églogue, lat. ecloga.

EGLÓGĂ, egloge, s. f. Mic poem pastoral asemănător idilei; bucolică. – Din fr. églogue, lat. ecloga.

eglo sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. II. 419v/9 / V: (înv) eglog (Pl: egloge, egloguri) sn, eclo (Pl: ecloge și eclogi) sf, eclog sn, (îvr) eclogiu sn / A și: eglogă / Pl: ~oge / E: lat ecloga, ngr ἐκλογή] 1 Poezie lirică în care se prezintă idilic viața pastorală sau campestră, adesea în formă de dialog Si: pastorală, idilă, bucolică. 2 Pictură care reprezintă scene idilice de viață pastorală. corectată

EGLÓGĂ, egloge, s. f. Gen de poezie pastorală; bucolică, idilă. Eglogele lui Vergiliu. – Accentuat și: églogă.

EGLÓGĂ s.f. Poezie pastorală; idilă; bucolică. [Acc. și églogă, pl. -ge./ < fr. églogue, it. egloga < lat. ecloga, gr. ekloge – selecțiune].

EGLÓGĂ s. f. poezie pastorală; idilă; bucolică. (< fr. églogue, lat. ecloga)

EGLÓGĂ ~ge f. Mic poem pastoral. /<fr. églogue, lat. ecloga

eglogă f. un fel de poezie pastorală: eglogele lui Vergiliu.

*éclogă f., pl. e (lat. écloga, d. vgr. eklogé). Mică poezie pastorală: Virgiliŭ a imitat eclogele luĭ Teocrit. – Fals eglógă (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eglógă (e-glo-) s. f., g.-d. art. eglógei; pl. eglóge

eglógă s. f. (sil. -glo-), g.-d. art. eglógei; pl. eglóge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EGLO s. (LIT.) bucolică, idilă. (O ~ de Vergiliu.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EGLOGĂ (< fr. églogue < lat. lit. ecloga < gr. ecloge, selectare) Specie a poeziei lirice, asemănătoare idilei pastorale, caracteristică prin idilizarea vieții cîmpenești, pastorale. În literatura greacă, egloga a fost ilustrată de Theocrit, socotit părintele poeziei pastorale, prin bucolicele lui (< gr. boukolicos), capodoperă a acestui gen, scrise în dialect dorian și versuri hexametrice, iar în cea latină de Vergilius, acesta avînd ca model pe Theocrit. Egloga cunoaște o mare dezvoltare în poezia perioadei alexandrine. Spre deosebire de idilă, bazată pe descriere, egloga este formată dintr-un dialog între un pastor și o păstoriță, dialog însoțit uneori de muzică și de dans. Personajele – păstori în genere – sînt ființe simple, naive, trăind în mijlocul naturii și însuflețite de sentimente duioase, delicate.

arată toate definițiile

Intrare: eglogă
  • silabație: e-glo-gă info
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eglo
  • egloga
plural
  • egloge
  • eglogele
genitiv-dativ singular
  • egloge
  • eglogei
plural
  • egloge
  • eglogelor
vocativ singular
plural
eclog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eclogă
  • ecloga
plural
  • ecloge
  • eclogele
genitiv-dativ singular
  • ecloge
  • eclogei
plural
  • ecloge
  • eclogelor
vocativ singular
plural
eclogiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eglog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

eglogă eclog eclogă eclogiu eglog

etimologie: