EGLOGĂ (< fr. églogue < lat. lit. ecloga < gr. ecloge, selectare) Specie a poeziei lirice, asemănătoare idilei pastorale, caracteristică prin idilizarea vieții cîmpenești, pastorale. În literatura greacă, egloga a fost ilustrată de Theocrit, socotit părintele poeziei pastorale, prin bucolicele lui (< gr. boukolicos), capodoperă a acestui gen, scrise în dialect dorian și versuri hexametrice, iar în cea latină de Vergilius, acesta avînd ca model pe Theocrit. Egloga cunoaște o mare dezvoltare în poezia perioadei alexandrine. Spre deosebire de idilă, bazată pe descriere, egloga este formată dintr-un dialog între un pastor și o păstoriță, dialog însoțit uneori de muzică și de dans. Personajele – păstori în genere – sînt ființe simple, naive, trăind în mijlocul naturii și însuflețite de sentimente duioase, delicate.