eglogă sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. II. 419^v/₉ / V: (înv) eglog (Pl: egloge, egloguri) sn, eclogă (Pl: ecloge și eclogi) sf, eclog sn, (îvr) eclogiu sn / A și: eglogă / Pl: ~oge / E: lat ecloga, ngr ἐκλογή] 1 Poezie lirică în care se prezintă idilic viața pastorală sau campestră, adesea în formă de dialog Si: pastorală, idilă, bucolică. 2 Pictură care reprezintă scene idilice de viață pastorală. corectat(ă)