11 definiții pentru eflorescență

EFLORESCÉNȚĂ, eflorescențe, s. f. 1. Începutul înfloririi unei plante; fig. înflorire, dezvoltare sub aspecte bogate. 2. Proprietate a unor săruri cristaline de a se transforma în pulbere, prin pierderea apei de cristalizare; (concr.) sare cu aspect de pulbere rezultată în acest fel. ♦ Depozit de săruri care apare la suprafața unor roci. ♦ Pată sau depozit cristalin de săruri alcalino-pământoase care apare pe suprafața exterioară a construcțiilor de beton sau de zidărie. 3. (Med.) Erupție ușoară pe piele; (pop.) spuzeală. – Din fr. efflorescence.

EFLORESCÉNȚĂ, eflorescențe, s. f. 1. Începutul înfloririi unei plante; fig. înflorire, dezvoltare sub aspecte bogate. 2. Transformare în pulbere a unor săruri cristalizate, prin pierderea apei de cristalizare; (concr.) sare cu aspect de pulbere rezultată în acest fel. ♦ Depozit de săruri care apare la suprafața unor roci. ♦ Pată sau depozit cristalin de săruri alcalino-pământoase care apare pe suprafața exterioară a construcțiilor de beton sau de zidărie. 3. (Med.) Erupție ușoară pe piele; (pop.) spuzeală. – Din fr. efflorescence.

EFLORESCÉNȚĂ, eflorescențe, s. f. 1. Începutul înfloririi unei plante. ♦ Fig. Înflorire, dezvoltare sub aspecte bogate și numeroase. Numai o atmosferă de entuziasm... poate face posibilă o eflorescență artistică. GHEREA, ST. CR. III 193. 2. (Chim.) Transformare în pulbere a unor săruri prin pierderea apei de cristalizare; (concretizat) corp pulverulent produs prin pierderea apei de cristalizare. ♦ Depozit de săruri care apare la suprafața unor roci.

eflorescénță (e-flo-) s. f., g.-d. art. eflorescénței; pl. eflorescénțe

eflorescénță s. f. (sil. -flo-), g.-d. art. eflorescénței; pl. eflorescénțe

EFLORESCÉNȚĂ s.f. 1. Începutul înfloririi unei plante; îmbobocire. ♦ (Fig.) Înflorire, îmbobocire. 2. Transformare în pulbere a unor săruri cristalizate prin pierderea apei de cristalizare. ♦ Depozit de săruri de la suprafața unor roci. 3. Erupție ușoară pe piele; (pop.) spuzeală. [< fr. efflorescence].

EFLORESCÉNȚĂ s. f. 1. începutul înfloririi unei plante; îmbobocire. 2. (fig.) înflorire, prosperitate, dezvoltare. 3. transformare în pulbere a unor săruri hidratate prin pierderea apei de cristalizare în contact cu aerul. ◊ depozit de săruri de la suprafața unor roci. 4. erupție ușoară pe piele; exantem; spuzeală. (< fr. efflorescence)

EFLORESCÉNȚĂ ~e f. 1) Perioadă de început a înfloririi plantelor. 2) Transformare a unor săruri din stare cristalină în stare pulverulentă prin pierderea unei părți a apei de cristalizare, când vin în contact cu aerul. 3) Substanță pulverulentă apărută prin trecerea unor săruri din stare cristalină în stare pulverulentă. 4) Depozit de săruri de pe suprafața unor roci, a unor construcții de beton sau a unor zidării. 5) Exantem ușor apărut pe piele. 6) Pulbere naturală care acoperă anumite fructe. [G.-D. eflorescenței] /<fr. efflorescence

eflorescență f. Bot. început de înflorire.

*eflorescénță f., pl. e (d. eflorescent). Începutu înfloririĭ. Transformarea uneĭ substanțe minerale care, expusă la aer, se acopere [!] cu o materie pulverulentă, ca sarea pe unele lacurĭ, nitratu de potasiŭ pe părețĭ [!] ș. a. Erupțiune pe pele [!].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

eflorescență, (engl.= efflorescence) formă de agregare specifică substanțelor volatile sau ușor solubile (halogenuri, azotați, sulfați etc.), care se depun prin sublimare sau din soluții suprasaturate, prin evaporarea acestora. E. au aspectul unor cruste sau pojghițe în cadrul cărora cristalele îmbracă aspecte divergente, radiare; de asemenea e. au deseori un caracter efemer datorită solubilității ridicate a min. care le alcătuiesc.

Intrare: eflorescență
eflorescență substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eflorescență eflorescența
plural eflorescențe eflorescențele
genitiv-dativ singular eflorescențe eflorescenței
plural eflorescențe eflorescențelor
vocativ singular
plural