14 definiții pentru efemer

EFEMÉR, -Ă, efemeri, -e, adj., s. f. 1. Adj. De scurtă durată; trecător, vremelnic. 2. S. f. (La pl.) Ordin de insecte cu corpul subțire și moale, terminat cu trei filamente lungi, cu două perechi de aripi transparente, care trăiesc ca adult câteva zile sau ore, iar ca larvă (acvatică) 2-3 ani; efemeride (Ephemera); (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. éphémère.

EFEMÉR, -Ă, efemeri, -e, adj., s. f. 1. Adj. De scurtă durată; trecător, vremelnic. 2. S. f. (La pl.) Ordin de insecte cu corpul subțire și moale, terminat cu trei filamente lungi, cu două perechi de aripi transparente, care trăiesc ca adulte câteva zile sau ore, iar ca larve (acvatice) 2-3 ani; efemeride (Ephemera); (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. éphémère.

EFEMÉR, -Ă, efemeri, -e, adj. (În opoziție cu durabil) De scurtă durată, trecător, vremelnic, pieritor. Deasupra acestui vast spațiu geologic... Oltul apare atît de firav, încît nimeni nu s-ar mira dacă viața lui ar fi cu totul efemeră, dispărînd după cîteva clipe. BOGZA, C. O. 75. Se mistuie-n soare Bagdadul și piere Mai șters decît rozul de flori efemere. MACEDONSKI, O. I 144. Anul 1821, dărămînd edificiul efemer lucrat de fanarioți, reînturnă Moldaviei toate drepturile. NEGRUZZI, S. I 278.

efemér adj. m., pl. efeméri; f. efeméră, pl. efemére

efemér adj. m., pl. efeméri; f. sg. efeméră, g.-d. art. efemérei, pl. efemére

EFEMÉR adj. v. trecător.

Efemer ≠ etern, permanent, veșnic, nemuritor, nepieritor, netrecător, peren

EFEMÉR, -Ă adj. Care durează o singură zi. ♦ (P. ext.) Scurt (ca durată), vremelnic, trecător. [< fr. éphémère, cf. gr. ephemeros < epi – pe, hemera – zi].

EFEMÉR1 I. adj. de scurtă durată, vremelnic, trecător. ◊ (despre plante, animale) cu perioadă de dezvoltare scurtă, în decursul unui sezon de vegetație. II. s. f. pl. insecte efemeride. (< fr. éphémère)

EFEMÉR ~ă (~i, ~e) Care trece foarte repede; de scurtă durată; trecător. /<fr. éphémere

efemer a. 1. care trăiește numai o zi; 2. fig. de scurtă durată: glorie efemeră. ║ f. pl. mici insecte cari trăiesc numai o zi sau două.

*efemér, -ă adj. (fr. éphémère, d. vgr. ephémeros, d. eméra, zi; it. effimero). Care durează (trăĭește) numaĭ o zi: floare efemeră, insect efemer. Fig. De scurtă durată: frumuseță [!], fericire efemeră. Insecte efemere, un gen de insecte care nu trăĭesc de cît o zi.

EFEMER2(O)- elem. „efemer”. (< fr. éphémér/o/-, cf. lat. ephemeris, gr. ephemeros)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EFEMÉR adj. pieritor, schimbător, temporar, trecător, vremelnic, (livr.) pasagér, (înv.) petrecătór, piericiós, pierít, stricăciós, temporál, vremelnicésc, (fig) călătór, (înv. fig.) deșért. (Întîmplări ~; o viață ~.)

Intrare: efemer
efemer adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular efemer efemerul efeme efemera
plural efemeri efemerii efemere efemerele
genitiv-dativ singular efemer efemerului efemere efemerei
plural efemeri efemerilor efemere efemerelor
vocativ singular
plural