EFECT, efecte, s. n. 1. Fenomen care rezultă în mod necesar dintr-o anumită cauză, fiind într-o legătură indestructibilă cu aceasta; rezultat, urmare, consecință. ◊ Expr. A-și face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecința scontată. 2. Impresie produsă de cineva sau de ceva asupra cuiva. ◊ Loc. adj. De efect = care atrage atenția, care produce o impresie puternică. ◊ Loc. vb. A face efect = a impresiona. ◊ (În sintagma) Efect sonor = efect produs prin mijloace electroacustice sau electronice sugerând ascultătorului senzația unui sunet real sau oferindu-i sonorități inedite. 3. (Concr.; la pl.) Bunuri mobile. ♦ Îmbrăcăminte militară, echipament. 4. (La pl.) Valori negociabile (emise de stat), hârtii de valoare. Efecte de comerț. Efecte publice. – Din lat. effectus (cu unele sensuri după fr. effet).

efect sn [At: TEODORI, A. 59/15 / V: (înv) ~ept, (reg) if-, (îvr) ~et / S: (după lat) effect / Pl: ~e și (îvr) ~uri / E: fr effet, lat effectus] 1 Ceea ce rezultă în mod necesar dintr-o anumită cauză, fiind într-o legătură indiscutabilă cu aceasta. 2 Rezultat, consecință a unei acțiuni, a unui fenomen etc. (asupra cuiva sau a ceva). 3 (Îvr; cdp fr en effet; îlav) În ~ În fapt. 4 (Îe) A(-și) avea -(ul), a(-și) produce ~(ul) A avea rezultatul scontat. 5 (Înv; îlav) Cu ~ Eficient. 6 (Adesea în construcții cu verbele „a face”, „a produce”; de obicei cu determinări care arată felul, intensitatea) Rezultat al acțiunii produse de o anumită cauză asupra stării sufletești sau asupra intelectului cuiva. 7 (Îla) De (mare, un mare, un admirabil) ~ Care atrage atenția (prin rezultate spectaculoase). 8 (Îal) Care produce o impresie puternică Si: remarcabil, impresionant, spectaculos, uluitor 9 (Îlv) A face (mult) ~ A impresiona. 10 (Îvr; îlv) A face rău ~ A dezamăgi. 11 (Mpl; urmat de determinări care arată felul) Procedee folosite pentru a captiva, a emoționa, a impresiona. 12 (Mpl; urmat de determinări care arată felul) Rezultat al folosirii efectelor (11). 13 (Arte plastice) Impresie deosebită produsă de variațiile sau de contrastele de culoare, de variațiile de lumină, de umbră, de forme etc. 14 (Arte plastice) Rezultat al efectului (13). 15 (Jur) Aplicare, urmare a unei legi, a unei decizii etc. 16 (Muz) Diferență care se poate produce între nota scrisă și sunetul produs. 17 (Spt) Traiectorie neobișnuită pe care o capătă mingea (de tenis, de volei, de fotbal etc.) lovită într-un anumit fel. 18 (Îs) Minge cu ~ Minge care, în urma unei anumite lovituri, a luat o traiectorie neașteptată. 19 (Ccr; lpl) Bunuri mobile. 20 (Lpl; pex) Echipament. 21 (Mpl) Documente în care sunt specificate sume împrumutate și care trebuie restituite la scadență. 22 (Mpl) Valori negociabile (emise de stat). 23 (Mpl) Hârtii de valoare. 24 (Îs) ~e publice Titluri de creanță emise de stat sau de instituții de drept public. 25 (Îs) ~e de comerț Denumire generală atribuită cambiilor, biletelor la ordin, cecurilor etc. folosite în operațiile de vânzare-cumpărare, de credit etc.

EFECT (pl. -te) sn. 1 Ceea ce e produs de o cauză: nu e nici un ~ fără cauză ¶ 2 Acțiune, lucrare: a face ~, a lucra, a opera ¶ 3 Îndeplinire, realizare: ~ul amenințărilor sale ¶ 4 ⚖️ Urmare, aplicațiune; ~ele legii; legea n’are ~ retroactiv ¶ 5 Impresiune morală: sosirea Iui a produs un bun ~; vroia să încheie cu o frază de ~ VLAH. ¶ 6 🔷 Impresiunea produsă prin contrastul colorilor, prin opozițiunea umbrei și a luminii ¶ 7 ⛹ La biliard: mișcare particulară produsă cu tacul asupra bilei ¶ 8 ⚚ ~ de comerț, poliță, scrisoare de credit; ~e publice, ~e de stat, rente asupra Statului, acțiuni și diverse valori cotate la Bursă; ~e mobiliare, bunuri, averi mișcătoare ¶ 9 pl. Haine, straie, îmbrăcăminte (de care se servește o persoană): ~e militare [lat. effectus, cu înțelesurile fr. effet].

EFECT, efecte, s. n. 1. Fenomen care rezultă în mod necesar dintr-o anumită cauză, fiind într-o legătură indestructibilă cu aceasta; rezultat, urmare, consecință. ◊ Expr. A-și face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecința scontată. 2. Impresie produsă de cineva sau de ceva asupra cuiva. ◊ Loc. adj. De efect = care atrage atenția, care produce o impresie puternică. ◊ Loc. vb. A face efect = a impresiona. ◊ (În sintagma) Efect sonor = efect produs prin mijloace electroacustice sau electronice sugerând ascultătorului senzația unui sunet real sau oferindu-i sonorități inedite. 3. (Concr.; la pl.) Bunuri mobile. ♦ Îmbrăcăminte militară, echipament. 4. (La pl.) Valori negociabile (emise de stat), hârtii de valoare. Efecte de comerț. Efecte publice. – Din lat. effectus (cu sensurile fr. effet).

EFECT, efecte, s. n. 1. Ceea ce rezultă în mod necesar dintr-o anumită cauză fiind într-o legătură indestructibilă cu aceasta; rezultat, urmare, consecință a unei acțiuni, a unei situații. Kogălniceanu, A. Russo au făcut studii solide care nu vor fi fără efect în apariția spiritului critic în Moldova. IBRĂILEANU, SP. CR. 30. Mintea lui parcă se temea mai mult de cuvîntul «ruină» decît de efectele ei. VLAHUȚĂ, O. A. III 42. Iaca frate-meu, zmeul... Posomorît e!... Efectul amorului. ALECSANDRI, T. I 422. ◊ Expr. A-și face efectul = a da rezultat. Îi pune mîna pe genunchi, cu o familiaritate care își făcea întotdeauna efectul. C. PETRESCU, C. V. 104. 2. Impresie produsă asupra cuiva de un obiect, de un fenomen sau de o persoană. Vorbea repede și nervos, fără a se gîndi la efectul ce producea. D. ZAMFIRESCU, R. 12. Stă grav și cugetă la efectul pe care trebuie să-l facă gravitatea asta a lui asupra spectatorilor. VLAHUȚĂ, O. A. 450. ◊ Loc. adj. De efect = care impresionează, care produce o impresie puternică; impresionant, spectaculos. Era ultimul punct al programului și cel mai de efect. SAHIA, N. 66. Nu-i mai lipsea decît o încheiere de efect. REBREANU, R. I 243. N-are stil îngrijit, nici fraze de efect. VLAHUȚĂ, O. A. II 25. ◊ (Mil.) Tragere de efect = tragere prin care se obține scopul propus (distrugere sau neutralizare). ◊ Expr. A face efect = a produce impresie, a impresiona. Neghina, atît de uricioasă în grîu, face cel mai frumos efect ca gazon. NEGRUZZI, S. I 96. ♦ (Arte) Impresie (de obicei estetică) produsă prin diferite mijloace. Efectul comic rezultă din contrastul dintre pretenții ori dintre aparențele voite și fapte. IBRĂILEANU, S. 271. Școlile decadente... se caracterizează prin: căutarea de efecte de formă, printr-un fond egoist și printr-o completă nepăsare de lumea din afară. IONESCU-RION, C. 103. 3. (Concretizat, numai la pl.) Bunuri mobile, aparținînd unei persoane sau unei Instituții. Era o frumusețe cînd comisarul m-a întrebat dacă nu cumva fugarii au luat cu dînșii bani, scule ori alte efecte. SLAVICI, O. I 385. ♦ (Mil.; urmat adesea de determinări) Îmbrăcăminte militară, echipament. Unii concentrați erau trimiși pe la moșieri să muncească pămîntul. Slugăreau în izmene, ca să nu strice efectele cazone. PAS, Z. N 178. Avea pe el niște efecte militare vechi și reformate. SADOVEANU, P. M. 74. ♦ (Fin.; în economia capitalistă; determinat adesea prin «comercial» sau «de comerț») Valoare negociabilă (emisă de obicei de stat).

EFECT s.n. 1. Fenomen care rezultă cu necesitate dintr-o cauză, fiind într-o legătură indestructibilă cu aceasta; urmare, rezultat. ♦ Traiectorie neobișnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal) lovită după anumite procedee. ◊ Minge cu efect = minge care, în urma unei anumite lovituri, ia o anumită traiectorie. 2. Impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbește, atrage privirile, auzul etc. ◊ De efect = impresionant; uluitor, spectaculos. 3. (La pl.) Obiecte, bunuri (mai ales veșminte) care aparțin cuiva. ♦ (Mil.) Echipament. ♦ Valori care se pot negocia (scrisori de schimb, bilete la ordin etc.) [Pl. -te, (rar) -turi. / < lat. effectus, cf. germ. Effekt, fr. effet].

EFECT s. n. 1. fenomen care succedă unui alt fenomen (cauză), fiind cu necesitate generat de acesta; urmare, consecință. ◊ traiectorie neobișnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal), lovită după anumite procedee. 2. impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbește, atrage privirile, auzul etc. ♦ de ~ = impresionant; uluitor, spectaculos. 3. (pl.) obiecte, bunuri (veșminte) care aparțin cuiva. ◊ (mil.) echipament. 4. denumire generală dată cambiilor, biletelor de ordin, cecurilor etc. folosite în operațiile comerciale, în relațiile de credit etc. (< lat. effectus, germ. Effekt, după fr. effet)

efect s. n. în sintagmele: ♦ efect de tunel Trecerea unei particule printr-o barieră de potențial ◊ „Aplicare practică a așa-numitului «efect de tunel», aparatul [...] este capabil să pună în evidență [...] asperități de dimensiuni infinitezimale.” Sc. 22 XII 82 p. 5 ♦ efect de seră ◊ „[...] noile cercetări confirmă teoria «efectului de seră» potrivit căreia temperatura atmosferei va crește, ca urmare a acumulării bioxidului de carbon, care captează razele solare, păstrând căldura ca într-o seră.” Sc. 24 I 84 p. 7. ◊ „Activitatea omului [...] va determina creșterea conținutului de bioxid de carbon din atmosferă, producând așa-numitul «efect de seră», ce va provoca o încălzire.” I.B. 6 II 84 p. 8; v. și R.l. 11 I 85 p. 6 (efect de tunel din fr. effet tunnel; DN3; efect de seră din fr. effet de serre)

EFECT ~e n. 1) Fapt care rezultă dintr-o acțiune; rezultat; urmare; consecință. ◊ A-și face ~ul a provoca urmările scontate. 2) Impresie puternică produsă (de cineva sau de ceva) asupra cuiva. 3) la pl. fin. Hârtii de valoare. /<fr. effet, lat. effectus

efect n. 1. ceeace-i produs de o cauză; 2. impresiune morală, sensațiune: a produs efectul dorit; 3. execuțiune, realizare: lucrul a rămas fără efect; 4. poliță, mandat; pl. rente dela Stat: efecte publice; 5. mobile, vestminte: efecte militare.

*eféct n., pl. e (lat. effectus, d. ef-ficere, a face, a împlini. V. per-fect). Rezultat, impresiune, influență: efectu unuĭ discurs, unuĭ tabloŭ, unuĭ medicament, uneĭ vorbe. Poliță, mandat comercial. Pl. Rente de stat: efecte publice. Mobile, haĭne: efecte militare.

efept sn vz efect

efet² sn vz efect

efect s. n., pl. efecte

efect s. n., pl. efecte

efect s. n., pl. efecte

EFECT s. 1. v. consecință. 2. acțiune, influență, înrâurire, rezultat. (Ce ~ are medicamentul asupra inimii?) 3. efect fotoconductiv v. fotoconductibilitate. 4. v. impresie. 5. (la pl.) echipament. 6. (mai ales la pl.) v. hârtie de valoare.

EFECT s. 1. consecință, repercusiune, rezultat, urmare, (înv.) urmă, (fig.) rod. (Care este ~ acestei cauze?) 2. acțiune, influență, înrîurire, rezultat. (Ce ~ are medicamentul asupra inimii?) 3. impresie. (A produs un ~ favorabil.) 4. (MIL.; la pl.) echipament. (~ ale unui ostaș.) 5. (FIN; mai ales la pl.) hîrtie de valoare.

Efect ≠ cauză

efect (efecte), s. n. – Fenomen care rezultă în mod necesar dintr-o anumită cauză. Lat. effectus, prin intermediul fr. effet. – Der. (din fr.) efectiv, adj.; efectua, vb.

Bagnold, efect ~ (sedim.), efectul de dilatație dinamică sau creștere a volumului inițial al unei mase de sedimente care este antrenată în special datorită gravitației (respectiv, a unghiului de pantă). E.B. apare ca o funcție a intensității stresului de forfecare care apare prin interacțiunea granulelor în mișcare și declanșează lichefierea și curgerea pe pantă a sedimentelor.

efect de rouă, (engl.= dew effect) referitor la fenomenul de pierdere a luciului granulelor sedimentare din zonele deșertice, ca urmare a dizolvării selective a supr. lor în timpul nopții, de către picăturile de apă îmbogățită cu CO₂. E.r. afectează în special clastele carbonatice.

EFECT COANDĂ fenomen aero sau hidrodinamic, descoperit de savantul român Henri Coandă, manifestat prin tendința unui jet fluid de a se atașa la un perete convex aflat în imediata sa apropiere, având următoarele caracteristici: apariția unei depresiuni pe suprafața peretelui învecinat, accelerarea fluidului în orificiul de accelerare a jetului și amestecarea prin antrenare a fluidului din jet cu cel din mediul ambiant, putându-se obține efecte de: depresiune, ejecție, amestec, deplasare, amplificare etc. Efectul Coandă se aplică la: amplificarea forțelor de reacție, atenuarea zgomotelor gazodinamice, reglarea curgerii pe suprafața unor corpuri (avioane), ventilație. Prima aplicație practică a efectului coandă a fost dotarea aripilor de avion cu fante la bordul de atac și cu voleți articulați la bordul de scurgere pentru mărirea portanței la viteze reduse și la unghiuri de incidență mari. Alte aplicații ale efectului coandă se întâlnesc la turbinele cu gaze, vehicule cu pernă de aer, rachete etc. Experimental efectul coandă se aplică la farfuriile zburătoare, prin realizarea unei depresiuni pe suprafața unui profil curb pe care se deplasează o peliculă de fluid cu viteză mare, obținându-se o forță portantă care nu necesită deplasarea profilului ca în cazul aripii de avion.

CAUZĂ ȘI EFECT (lat. causa, cauză și effectus, influență) Procedeu folosit în oratorie prin care, în dezvoltarea subiectului, oratorul pornește adesea de la cauză la efect sau invers, de la efect la cauză. Astfel, în înfierarea unui viciu, nimic nu este mai convingător, mai puternic, decît procedeul descrierii dăunătoarelor lui efecte.

EFÉCT (< germ., lat., după fr.) s. n. 1. (FILOZ.) Ceea ce este produs de un agent sau o cauză; ceea ce este considerat ca rezultat al unei acțiuni sau al unei intenții; urmare, consecință. 2. Impresie produsă asupra organelor de simț; p. ext. impresie produsă de cineva asupra cuiva. ◊ Exp. A-și face efectul = a da rezultatul scontat. ◊ Loc. De efect = care impresionează puternic, care atrage atenția. 3. (GEOGR.) E. de seră = proces de încălzire a aerului și a solului datorită reflectării pe stratul de dioxid de carbon (situat la plafonul serelor) a radiațiilor infraroșii emise de la sol în urma încălzirii sale de la Soare. Este specific serelor, dar și unor aglomerări urbane și tinde să devină global la nivelul atmosferei, din cauza cantității mari de dioxid de carbon eliminat în aer. 4. (GENET.) E. cis-trans = fenomen care rezultă din posibilitatea ca două gene (ce nu se referă la același locus) să se găsească pe același cromozom al unei perechi de omologi (cis) sau pe cromozomi diferiți (trans). 5. (FIZ.) E. corona v. corona. ◊ E. Doppler-Fizeau = modificare a frecvențelor undelor (sonore sau luminoase) recepționate de un observator în raport cu frecvența cu care undele sunt emise de sursă, datorită faptului că observatorul și sursa se deplasează unul față de celălalt. ◊ E. Procopiu v. Procopiu. ◊ E. tunel v. tunel. ◊ Efecte speciale = totalitatea mijloacelor tehnice utilizate în producerea filmelor, cu scopul creării iluziei sau simulării unor fenomene; pot fi mecanice, optice, electronice, pe computer. ♦ (TEHN.) Efectul Coandă = modificare (deflectare) cu un unghi de până la 180° a direcției unui jet fluid, practic bidimensional, tangent în secțiunea de ieșire la o suprafață solidă convexă, tinzând să urmeze curbura acestei suprafețe. Descoperit de H. Coandă în 1910 și brevetat în 1934, are aplicații în: sustentația și propulsia vehiculelor aeriene, construcția dispozitivelor pneumatice, medicină. 6. Impresie produsă de cineva sau de ceva asupra unei persoane. 7. (Concr.; la pl.) Bunuri mobile ♦ Spec. (La pl.) Îmbrăcăminte militară; echipament (1). 8. (FIN.; la pl.) Hârtii de valoare. ◊ Efecte de comerț = denumire generică atribuită titlurilor de credit negociabile (cambii, bilete la ordin, cecuri etc.) care atestă existența unei creanțe de o valoare determinată plătibilă imediat sau la un termen scurt. ◊ Efecte publice = titluri de creanță emise de stat sau de instituții de drept public. 9. (EC.) E. util = rezultatul efortului depus la nivel micro- și macroeconomic, exprimat în formă valorică, materială și socială.

SUBLATA CAUSA, TOLLITUR EFFECTUS (lat.) dacă se suprimă cauza, dispare efectul – Adagiu din dreptul roman. Efectele juridice dispar o dată cu dispariția cauzei care le-a generat. În sens mai larg, nu există cauză fără efect.

Durante causa, durat effectus – Adagiu latin care, prin simpla traducere, ne dispensează de orice explicație: „Atîta timp cît durează cauza, durează și efectul”.

Sublata causa, tollitur effectus (lat. "Suprimată cauza, dispare efectul) – maximă a dreptului roman, care transpune pe plan juridic vechiul principiu filozofic: nu există efect fără cauză. ȘT.

a-și completa efectele expr. (mil., iron.) a fura bunurile unui coleg de dormitor.