20 de definiții pentru ecleziastic ecclesiastic eclesiastic eclisiastic ecliziastic

ecleziástic, ~ă [At: (a. 1828) URICARIUL, VII, 183 / V: ~esi~, ecclesi~, (îvr) ~lisi~ / P: ~zi-as~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ecclésiastique, lat ecclesiasticus] 1-2 a Privitor la biserică sau la cler Si: bisericesc, (rar) eclezial (3-4). 3-4 a Care aparține bisericii sau clerului Si: bisericesc, (rar) eclezial (1-2). 5 sm (Înv) Cleric. 6 sn Ecleziast (1).

ECLEZIÁSTIC, -Ă, ecleziastici, -ce, adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus.

ECLEZIÁSTIC, -Ă, ecleziastici, -ce, adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus.

ECLEZIÁSTIC, -Ă, ecleziastici, -e, adj. Privitor la biserică sau la cler, care aparține bisericii sau clerului; bisericesc. Literatură biblică și ecleziastică. ODOBESCU, S. II 73.

ecleziástic (e-cle-zi-as-) adj. m., pl. ecleziástici; f. ecleziástică, pl. ecleziástice

ecleziástic adj. m. (sil. -cle-zi-as-), pl. ecleziástici; f. sg. ecleziástică, pl. ecleziástice

ECLEZIÁSTIC adj. 1. v. bisericesc. 2. v. clerical.

ECLEZIASTIC, -Ă adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Var. eclesiastic, -ă adj. / cf. fr. ecclésiastique, gr. ekklesiastikos < ekklesia – biserică].

ECLEZIÁSTIC, -Ă adj. referitor la biserică, la cler; bisericesc; eclezial. (< fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus, gr. ekklesiastikos)

ECLEZIÁSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care aparține bisericii; propriu bisericii; bisericesc. 2) Care aparține clerului; propriu clerului; clerical. [Sil. e-cle-zi-as-] /<fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus

ecleziastic a. privitor la biserică sau la cler: adunarea ecleziastică. ║ m. membru al clerului, preot.

*ecleziástic, -ă adj. (vgr. ekklesiastikós). Bisericesc, relativ la biserică, la cler: istorie ecleziastică. S. m. O carte a Vechĭuluĭ Testament scrisă de Isus fiu luĭ Sirah.

ecclesiástic, ~ă a, snm vz ecleziastic

eclesiástic, ~ă a vz ecleziastic

eclisiástic, ~ă a, snm vz ecleziastic

ecliziástic, ~ă a, snm vz ecleziastic

ECLESIÁSTIC, -Ă adj. v. ecleziastic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ECLEZIASTIC adj. (BIS.) 1. bisericesc, religios, spiritual, (înv.) religionar. (Dogmă ~.) 2. clerical, preoțesc, (pop.) popesc. (Adunare ~.)

ECCLESIASTICUL, text apocrif al „Vechiului Testament” scris între anii 190 și 180 î. Hr. I se mai spunea „Cartea înțelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah”.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

Ecleziasticul v. carte (Cartea înțelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah).

Intrare: ecleziastic
ecleziastic adjectiv
  • silabisire: -cle-zi-as-
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ecleziastic ecleziasticul ecleziastică ecleziastica
plural ecleziastici ecleziasticii ecleziastice ecleziasticele
genitiv-dativ singular ecleziastic ecleziasticului ecleziastice ecleziasticei
plural ecleziastici ecleziasticilor ecleziastice ecleziasticelor
vocativ singular
plural
ecclesiastic
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
eclesiastic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eclesiastic eclesiasticul eclesiastică eclesiastica
plural eclesiastici eclesiasticii eclesiastice eclesiasticele
genitiv-dativ singular eclesiastic eclesiasticului eclesiastice eclesiasticei
plural eclesiastici eclesiasticilor eclesiastice eclesiasticelor
vocativ singular
plural
eclisiastic
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
ecliziastic
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.