13 definiții pentru „ecleziastic”   declinări

ECLEZIÁSTIC, -Ă, ecleziastici, -ce, adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ECLEZIÁSTIC, -Ă, ecleziastici, -ce, adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink

ECLEZIÁSTIC, -Ă, ecleziastici, -e, adj. Privitor la biserică sau la cler, care aparține bisericii sau clerului; bisericesc. Literatură biblică și ecleziastică. ODOBESCU, S. II 73.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ecleziástic (e-cle-zi-as-) adj. m., pl. ecleziástici; f. ecleziástică, pl. ecleziástice

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ecleziástic adj. m. (sil. -cle-zi-as-), pl. ecleziástici; f. sg. ecleziástică, pl. ecleziástice

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ECLEZIÁSTIC adj. 1. v. bisericesc. 2. v. clerical.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ECLEZIASTIC, -Ă adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Var. eclesiastic, -ă adj. / cf. fr. ecclésiastique, gr. ekklesiastikos < ekklesia – biserică].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ECLEZIÁSTIC, -Ă adj. referitor la biserică, la cler; bisericesc; eclezial. (< fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus, gr. ekklesiastikos)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ECLEZIÁSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care aparține bisericii; propriu bisericii; bisericesc. 2) Care aparține clerului; propriu clerului; clerical. [Sil. e-cle-zi-as-] /<fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ecleziastic a. privitor la biserică sau la cler: adunarea ecleziastică. ║ m. membru al clerului, preot.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*ecleziástic, -ă adj. (vgr. ekklesiastikós). Bisericesc, relativ la biserică, la cler: istorie ecleziastică. S. m. O carte a Vechĭuluĭ Testament scrisă de Isus fiu luĭ Sirah.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ECLEZIÁSTIC adj. (BIS.) 1. bisericesc, religios, spiritual, (înv.) religionár. (Dogmă ~.) 2. clerical, preoțesc, (pop.) popésc. (Adunare ~.)

Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

Ecleziasticul v. carte (Cartea înțelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah).

Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink