2 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

echivóc, ~ă [At: BUDAI-DELEANU în ȘA I, 287 / S și: ecui~ / V: (înv) ecvi~, (îvr) eci~ / Pl: ~óci, ~óce și ~uri, (înv) ~oáce, (îvr) ~óce / E: fr équivoque] 1 a (D. un cuvânt, o expresie etc.) Care se poate interpreta în mai multe feluri Si: ambiguu. 2 a Care nu permite o interpretare sigură Si: neclar, confuz. 3 a Suspect. 4 a Îndoielnic. 5 a (D. o acțiune, purtare etc.) Necuviincios. 6-8 sn Expresie, atitudine, situație ambiguă. 9-10 sn Cuvânt sau propoziție cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan. 11 sn Măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, exprimând cantitatea de informație care rămâne netransmisă din cauza perturbațiilor.

ECHIVÓC, -Ă, echivoci, -ce, adj., echivocuri, s. n. 1. Adj. Care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două înțelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ♦ Suspect, îndoielnic. ♦ (Substantivat, n.) Expresie, atitudine, situație ambiguă. 2. S. n. Măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor din canale, exprimând cantitatea de informație care rămâne netransmisă din cauza perturbațiilor. – Din fr. équivoque, lat. aequivocus.

ECHIVÓC, -Ă, echivoci, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două înțelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ♦ Suspect, îndoielnic. ♦ (Substantivat, n.) Expresie, atitudine, situație ambiguă. 2. S. n. Măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, exprimând cantitatea de informație care rămâne netransmisă din cauza perturbațiilor. – Din fr. équivoque, lat. aequivocus.

ECHIVÓC1, echivocuri, s. n. Expresie, atitudine, situație neclară, ambiguă, care se poate înțelege în mai multe feluri.

ECHIVÓC2, -Ă, echivoci, -e, adj. (Despre un cuvînt sau o expresie) Care se poate înțelege în mai multe chipuri, cu două înțelesuri, ambiguu. ♦ Care conține o notă necuviincioasă. ♦ (Despre o atitudine, un fapt, o privire etc.) Care dă de bănuit, îndoielnic, suspect. Tulpină schimbă cu Ema o privire echivocă. CAMIL PETRESCU, T. II 13.

echivóc1 adj. m., pl. echivóci; f. echivócă, pl. echivóce

echivóc2 s. n., pl. echivócuri

echivóc adj. m., pl. echivóci; f. sg. echivócă, pl. echivóce

echivóc s. n., pl. echivócuri

ECHIVÓC adj., s. 1. adj. ambiguu, (livr.), amfibologic. (Exprimare ~.) 2. s. ambiguitate, (livr.) amfibolie. (~ul unei exprimări.) 3. adj. v. neclar. 4. adj. v. confuz. 5. adj. v. dubios.

Echivoc ≠ neîndoielnic, univoc

ECHIVÓC, -Ă adj. (Despre un cuvânt, o expresie) Care poate fi interpretat în mai multe feluri; ambiguu. ♦ Necuviincios. ♦ (Despre o acțiune, o purtare etc.) Îndoielnic, ambiguu, suspect. // s.n. Cuvânt, propoziție cu dublu sens, dintre care un sens este adesea obscen, grosolan; atitudine, purtare, situație neclară care are mai multe aspecte (dintre care unele sunt neplăcute). [< fr. équivoque, it. equivoco, cf. lat. aequus – egal, vox – voce].

ECHIVÓC, -Ă I. adj. care poate fi interpretat în mai multe feluri; neprecis, neclar, confuz. ◊ (despre atitudine, purtare etc.) îndoielnic, ambiguu, suspect. II. s. n. 1. cuvânt, propoziție cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan. ◊ ambiguitate. 2. (telec.) măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, reprezentând cantitatea de informație care rămâne netransmisă. (< fr. équivoque, lat. aequivocus)

ECHIVÓC1 ~că (~ci, ~ce) 1) (despre cuvinte, expresii etc.) Care are mai multe sensuri; cu posibilitatea de a interpreta în mai multe feluri; ambiguu. 2) (despre acțiuni, purtări etc.) Care trezește îndoieli; care dă de bănuit; îndoielnic; dubios; suspect. /<fr. équivoque, lat. aequivocus

ECHIVÓC2 ~uri n. 1) Cuvânt sau expresie cu sens ambiguu. 2) Lipsă de claritate, de precizie; ambiguitate. /< fr. équivoque, lat. aequivocus

echivoc a. care poate avea un îndoit înțeles: răspuns echivoc.

*echivóc, -ócă adj. (fr. équivoque, d. lat. aequi-vocus, d. aequus, egal, și vox, voce). Cu doŭă înțelesurĭ: vorbă echivocă. Fig. Suspect: virtute echivocă. S. n., pl. urĭ. Frază cu doŭă înțelesurĭ, confuziune, situațiune ambiguă: a înlătura un echivoc. Adv. În mod echivoc.

echivocá vi [At: DN3 / Pzi: ? / E: fr équivoquer] (Rar) 1 A produce un echivoc (8). 2 A folosi cuvinte echivoce (1). 3 A vorbi în doi peri.

ecivóc, ~ă a, sn vz echivoc

ecvivóc, ~ă a, sn vz echivoc

arată toate definițiile

Intrare: echivoc (s.n.; -uri)
echivoc (s.n.; -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular echivoc echivocul
plural echivocuri echivocurile
genitiv-dativ singular echivoc echivocului
plural echivocuri echivocurilor
vocativ singular
plural
echivoc (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular echivoc echivocul echivo echivoca
plural echivoci echivocii echivoce echivocele
genitiv-dativ singular echivoc echivocului echivoce echivocei
plural echivoci echivocilor echivoce echivocelor
vocativ singular
plural
ecivoc
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
ecvivoc
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: echivoca
verb (V10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) echivoca echivocare echivocat echivocând singular plural
echivo echivocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) echivoc (să) echivoc echivocam echivocai echivocasem
a II-a (tu) echivoci (să) echivoci echivocai echivocași echivocaseși
a III-a (el, ea) echivo (să) echivoce echivoca echivocă echivocase
plural I (noi) echivocăm (să) echivocăm echivocam echivocarăm echivocaserăm, echivocasem*
a II-a (voi) echivocați (să) echivocați echivocați echivocarăți echivocaserăți, echivocaseți*
a III-a (ei, ele) echivo (să) echivoce echivocau echivoca echivocaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)