2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

echivóc, ~ă [At: BUDAI-DELEANU în ȘA I, 287 / S și: ecui~ / V: (înv) ecvi~, (îvr) eci~ / Pl: ~óci, ~óce și ~uri, (înv) ~oáce, (îvr) ~óce / E: fr équivoque] 1 a (D. un cuvânt, o expresie etc.) Care se poate interpreta în mai multe feluri Si: ambiguu. 2 a Care nu permite o interpretare sigură Si: neclar, confuz. 3 a Suspect. 4 a Îndoielnic. 5 a (D. o acțiune, purtare etc.) Necuviincios. 6-8 sn Expresie, atitudine, situație ambiguă. 9-10 sn Cuvânt sau propoziție cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan. 11 sn Măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, exprimând cantitatea de informație care rămâne netransmisă din cauza perturbațiilor.

ECHIVÓC, -Ă, echivoci, -ce, adj., echivocuri, s. n. 1. Adj. Care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două înțelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ♦ Suspect, îndoielnic. ♦ (Substantivat, n.) Expresie, atitudine, situație ambiguă. 2. S. n. Măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor din canale, exprimând cantitatea de informație care rămâne netransmisă din cauza perturbațiilor. – Din fr. équivoque, lat. aequivocus.

ECHIVÓC, -Ă, echivoci, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două înțelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ♦ Suspect, îndoielnic. ♦ (Substantivat, n.) Expresie, atitudine, situație ambiguă. 2. S. n. Măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, exprimând cantitatea de informație care rămâne netransmisă din cauza perturbațiilor. – Din fr. équivoque, lat. aequivocus.

ECHIVÓC1, echivocuri, s. n. Expresie, atitudine, situație neclară, ambiguă, care se poate înțelege în mai multe feluri.

ECHIVÓC2, -Ă, echivoci, -e, adj. (Despre un cuvînt sau o expresie) Care se poate înțelege în mai multe chipuri, cu două înțelesuri, ambiguu. ♦ Care conține o notă necuviincioasă. ♦ (Despre o atitudine, un fapt, o privire etc.) Care dă de bănuit, îndoielnic, suspect. Tulpină schimbă cu Ema o privire echivocă. CAMIL PETRESCU, T. II 13.

ECHIVÓC, -Ă adj. (Despre un cuvânt, o expresie) Care poate fi interpretat în mai multe feluri; ambiguu. ♦ Necuviincios. ♦ (Despre o acțiune, o purtare etc.) Îndoielnic, ambiguu, suspect. // s.n. Cuvânt, propoziție cu dublu sens, dintre care un sens este adesea obscen, grosolan; atitudine, purtare, situație neclară care are mai multe aspecte (dintre care unele sunt neplăcute). [< fr. équivoque, it. equivoco, cf. lat. aequus – egal, vox – voce].

ECHIVÓC, -Ă I. adj. care poate fi interpretat în mai multe feluri; neprecis, neclar, confuz. ◊ (despre atitudine, purtare etc.) îndoielnic, ambiguu, suspect. II. s. n. 1. cuvânt, propoziție cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan. ◊ ambiguitate. 2. (telec.) măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, reprezentând cantitatea de informație care rămâne netransmisă. (< fr. équivoque, lat. aequivocus)

ECHIVÓC1 ~că (~ci, ~ce) 1) (despre cuvinte, expresii etc.) Care are mai multe sensuri; cu posibilitatea de a interpreta în mai multe feluri; ambiguu. 2) (despre acțiuni, purtări etc.) Care trezește îndoieli; care dă de bănuit; îndoielnic; dubios; suspect. /<fr. équivoque, lat. aequivocus

ECHIVÓC2 ~uri n. 1) Cuvânt sau expresie cu sens ambiguu. 2) Lipsă de claritate, de precizie; ambiguitate. /< fr. équivoque, lat. aequivocus

echivoc a. care poate avea un îndoit înțeles: răspuns echivoc.

*echivóc, -ócă adj. (fr. équivoque, d. lat. aequi-vocus, d. aequus, egal, și vox, voce). Cu doŭă înțelesurĭ: vorbă echivocă. Fig. Suspect: virtute echivocă. S. n., pl. urĭ. Frază cu doŭă înțelesurĭ, confuziune, situațiune ambiguă: a înlătura un echivoc. Adv. În mod echivoc.

echivoca vi [At: DN3 / Pzi: ? / E: fr équivoquer] (Rar) 1 A produce un echivoc (8). 2 A folosi cuvinte echivoce (1). 3 A vorbi în doi peri.

ecivóc, ~ă a, sn vz echivoc

ecvivóc, ~ă a, sn vz echivoc

ECHIVOCÁ vb. I. intr. (Rar) A produce un echivoc, a folosi cuvinte echivoce; a vorbi în doi peri. [< fr. équivoquer].

ECHIVOCÁ vb. intr. a produce un echivoc, a folosi cuvinte echivoce; a vorbi în doi peri. (< fr. équivoquer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

echivóc2 s. n., pl. echivócuri

echivóc1 adj. m., pl. echivóci; f. echivócă, pl. echivóce

echivóc s. n., pl. echivócuri

echivóc adj. m., pl. echivóci; f. sg. echivócă, pl. echivóce

arată toate definițiile

Intrare: echivoc (s.n.; -uri)
echivoc (s.n.; -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echivoc
  • echivocul
  • echivocu‑
plural
  • echivocuri
  • echivocurile
genitiv-dativ singular
  • echivoc
  • echivocului
plural
  • echivocuri
  • echivocurilor
vocativ singular
plural
echivoc (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echivoc
  • echivocul
  • echivocu‑
  • echivo
  • echivoca
plural
  • echivoci
  • echivocii
  • echivoce
  • echivocele
genitiv-dativ singular
  • echivoc
  • echivocului
  • echivoce
  • echivocei
plural
  • echivoci
  • echivocilor
  • echivoce
  • echivocelor
vocativ singular
plural
ecivoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ecvivoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: echivoca
verb (V10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • echivoca
  • echivocare
  • echivocat
  • echivocatu‑
  • echivocând
  • echivocându‑
singular plural
  • echivo
  • echivocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • echivoc
(să)
  • echivoc
  • echivocam
  • echivocai
  • echivocasem
a II-a (tu)
  • echivoci
(să)
  • echivoci
  • echivocai
  • echivocași
  • echivocaseși
a III-a (el, ea)
  • echivo
(să)
  • echivoce
  • echivoca
  • echivocă
  • echivocase
plural I (noi)
  • echivocăm
(să)
  • echivocăm
  • echivocam
  • echivocarăm
  • echivocaserăm
  • echivocasem
a II-a (voi)
  • echivocați
(să)
  • echivocați
  • echivocați
  • echivocarăți
  • echivocaserăți
  • echivocaseți
a III-a (ei, ele)
  • echivo
(să)
  • echivoce
  • echivocau
  • echivoca
  • echivocaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)