2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECHILIBRÁRE, echilibrări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) echilibra și rezultatul ei; cumpănire. 2. (Tehn.) Eliminare sau reducere a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra pieselor unui sistem tehnic, din cauza mișcării accelerate a acestora; contrabalansare. 3. Atenuare a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicații. – V. echilibra.

echilibrare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~rări / E: echilibra] 1 Aducere în stare de echilibru Si: cumpănire. 2 Determinare a două măsuri, mărimi, valori ori părți componente ale unui tot să fie în proporție justă sau egală una față de alta.

ECHILIBRÁRE, echilibrări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) echilibra și rezultatul ei; cumpănire. 2. (Tehn.) Anulare a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra pieselor unui sistem tehnic, din cauza mișcării accelerate a acestora; contrabalansare. 3. Atenuare a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicații. – V. echilibra.

ECHILIBRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) echilibra; echilibraj. ♦ Anulare a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra pieselor unui sistem tehnic datorită mișcării accelerate a acestora. ♦ Reducere a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicații. [< echilibra].

ECHILIBRÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) echilibra. 2. anulare a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra unui sistem tehnic cu mișcare periodică. 3. aducere a unui circuit sau a unei rețele electrice în starea caracterizată prin valoarea nulă a intensității curentului. 4. reducere a perturbațiilor nedorite din circuitele unei linii de telecomunicații, prin compensarea asimetriilor. (< echilibra)

ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a fi în stare de echilibru; a (se) cumpăni. ♦ Tranz. A face ca două valori, prețuri, bugete etc. să fie în proporție justă una față de cealaltă. – Din fr. équilibrer.

ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a fi în stare de echilibru; a (se) cumpăni. ♦ Tranz. A face ca două valori, prețuri, bugete etc. să fie în proporție justă una față de cealaltă. – Din fr. équilibrer.

ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I. Tranz. A pune, a ține, a aduce în stare de echilibru; a cumpăni. Forța A poate echilibra forța B. Refl. Ca să se echilibreze, mă apuca de braț. IBRĂILEANU, A. 156. ♦ (Cu privire la valori, prețuri, bugete etc.) A face ca două lucruri să fie în proporție justă unul față de altul. Am echilibrat cheltuielile și veniturile.

ECIHLIBRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) echilibra; cumpănire.

ECHILIBRÁ vb. I. tr. A pune, a ține în echilibru. ♦ A fixa proporțiile juste dintre două sau mai multe lucruri, situații etc. ♦ A face ca veniturile dintr-un buget să fie (aproape) egale cu cheltuielile. [Cf. fr. équilibrer].

ECHILIBRÁ vb. 1. tr., refl. a (se) ține în echilibru, a (se) cumpăni. II. tr. 1. a efectua o echilibrare. 2. a face ca veniturile dintr-un buget să fie egale cu cheltuielile. (< fr. équilibrer)

A SE ECHILIBRÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de echilibru; a se cumpăni. [Sil. e-chi-li-bra] /<fr. équilibrer

A ECHILIBRÁ ~éz tranz. 1) A face să se echilibreze; a aduce în stare de echilibru; a cumpăni. 2) (valori, prețuri, bugete) A proporționa egal. [Sil. e-chi-li-bra] /<fr. équilibrer

echilibrà v. a pune sau a ținea în echilibru.

*echilibréz v. tr. (lat. aequilíbro, -áre). Cumpănesc, pun în echilibru: a echilibra o balanță. Fig. Om echilibrat, om cu minte sănătoasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

echilibráre (-li-bra-) s. f., g.-d. art. echilibrắrii; pl. echilibrắri

echilibráre s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. echilibrării; pl. echilibrări

echilibrá (a ~) (-li-bra-) vb., ind. prez. 3 echilibreáză

echilibrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. echilibréz, 3 sg. și pl. echilibreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ECHILIBRÁRE s. 1. contrabalansare, cumpăneală, cumpănire. (O greutate pusă pentru ~.) 2. v. compensare.

ECHILIBRARE s. 1. contrabalansare, cumpăneală, cumpănire. (O greutate pusă pentru ~.) 2. compensare. (~ celor două fenomene.)

arată toate definițiile

Intrare: echilibrare
echilibrare substantiv feminin
  • silabație: -li-bra-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echilibrare
  • echilibrarea
plural
  • echilibrări
  • echilibrările
genitiv-dativ singular
  • echilibrări
  • echilibrării
plural
  • echilibrări
  • echilibrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: echilibra
  • silabație: -li-bra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • echilibra
  • echilibrare
  • echilibrat
  • echilibratu‑
  • echilibrând
  • echilibrându‑
singular plural
  • echilibrea
  • echilibrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • echilibrez
(să)
  • echilibrez
  • echilibram
  • echilibrai
  • echilibrasem
a II-a (tu)
  • echilibrezi
(să)
  • echilibrezi
  • echilibrai
  • echilibrași
  • echilibraseși
a III-a (el, ea)
  • echilibrea
(să)
  • echilibreze
  • echilibra
  • echilibră
  • echilibrase
plural I (noi)
  • echilibrăm
(să)
  • echilibrăm
  • echilibram
  • echilibrarăm
  • echilibraserăm
  • echilibrasem
a II-a (voi)
  • echilibrați
(să)
  • echilibrați
  • echilibrați
  • echilibrarăți
  • echilibraserăți
  • echilibraseți
a III-a (ei, ele)
  • echilibrea
(să)
  • echilibreze
  • echilibrau
  • echilibra
  • echilibraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

echilibrare

  • 1. Acțiunea de a (se) echilibra și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cumpăneală cumpănire echilibraj antonime: dezechilibrare
  • 2. tehnică Eliminare sau reducere a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra pieselor unui sistem tehnic, din cauza mișcării accelerate a acestora.
    surse: DEX '09 DN sinonime: compensare contrabalansare
  • 3. Aducere a unui circuit sau a unei rețele electrice în starea caracterizată prin valoarea nulă a intensității curentului.
    surse: MDN '00
  • 4. Atenuare a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicații.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi echilibra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

echilibra

  • 1. A aduce sau a fi în stare de echilibru; a (se) cumpăni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cumpăni antonime: dezechilibra attach_file 2 exemple
    exemple
    • Forța A poate echilibra forța B.
      surse: DLRLC
    • Ca să se echilibreze, mă apuca de braț. IBRĂILEANU, A. 156.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A face ca două valori, prețuri, bugete etc. să fie în proporție justă una față de cealaltă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Am echilibrat cheltuielile și veniturile.
        surse: DLRLC

etimologie: