3 definiții pentru echilibraj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

echilibraj sn [At: NOM. MIN. I, 126 / Pl: ~e / E: fr équilibrage] 1 Echilibrare (1). 2 (Aer) Dispozitiv prin care se echilibrează efectele forțelor inerțiale asupra organelor de comandă.

ECHILIBRÁJ s.n. Echilibrare. [< fr. équilibrage].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: echilibraj
echilibraj substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echilibraj
  • echilibrajul
  • echilibraju‑
plural
  • echilibraje
  • echilibrajele
genitiv-dativ singular
  • echilibraj
  • echilibrajului
plural
  • echilibraje
  • echilibrajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)