13 definiții pentru dezechilibra


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZECHILIBRÁ, dezechilibrez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă echilibrul. ♦ Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă judecata clară. 2. Tranz. și refl. A face să nu existe sau a nu exista echilibru (între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.). – Din fr. déséquilibrer.

DEZECHILIBRÁ, dezechilibrez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă echilibrul. ♦ Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă judecata clară. 2. Tranz. și refl. A face să nu existe sau a nu exista echilibru (între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.). – Din fr. déséquilibrer.

dezechilibra vtr [At: DN2 / Pzi: ~rez / E: fr déséquilibrer] 1-2 A-și pierde (sau a face să-și piardă) echilibrul. 3-4 (Fig) A-și pierde (sau a face să-și piardă) judecata clară. 5-6 A face să nu existe (sau a nu exista) echilibru între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.

DEZECHILIBRÁ, dezechilibrez, vb. I. 1. Refl. A-și pierde echilibrul. 2. Tranz. (Cu privire la bugetul unui stat sau al unei persoane sau, mai rar, cu privire la o vistierie) A face să nu mai existe o proporție justă între venituri și cheltuieli, cheltuielile ajungînd să întreacă veniturile. Neplata tributului, care fusese sporit cu încă 30000 de galbeni, a dezechilibrat haznaua împărăției tocmai în momentul cînd turcii aveau mai mare nevoie de bani pentru războiul început cu Austria. IST. R.P.R. 171. Își va dezechilibra ireparabil rămășițele bugetului. C. PETRESCU, C. V. 61. 3. Refl. Fig. A pierde judecata dreaptă.

DEZECHILIBRÁ vb. I. 1. refl. A-și pierde echilibrul. 2. refl. (Fig.) A-și pierde rațiunea, judecata. 3. tr. A face ca într-un buget cheltuielile să întreacă veniturile, a face un buget deficitar. [Cf. fr. déséquilibrer].

DEZECHILIBRÁ vb. I. refl. 1. a-și pierde echilibrul. 2. (fig.) a-și pierde rațiunea, judecata. II. tr. a face ca într-un buget cheltuielile să întreacă veniturile. (< fr. déséquilibrer)

A DEZECHILIBRÁ ~éz tranz. A face să se dezechilibreze. /<fr. déséquilibrer

A SE DEZECHILIBRÁ mă ~éz intranz. 1) (despre obiecte) A pierde echilibrul; a ieși din echilibru. 2) fig. A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se dezaxa. 3) (despre buget) A ajunge la dezechilibru între venituri și cheltuieli. /<fr. déséquilibrer

* dezechilibréz v. tr. (fr. déséquilibrer). Fac să-și peardă echilibru (propriŭ și fig.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezechilibrá (a ~) (de-ze-, -li-bra/dez-e-) vb., ind. prez. 3 dezechilibreáză

dezechilibrá vb. (sil. -bra; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezechilibréz, 3 sg. și pl. dezechilibreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZECHILIBRÁ vb. a (se) tulbura, a (se) zdruncina, (fig.) a (se) dezaxa, (livr. fig.) a (se) detraca. (Vestea i-a ~ mintea.)

DEZECHILIBRA vb. a (se) tulbura, a (se) zdruncina, (fig.) a (se) dezaxa, (livr. fig.) a (se) detraca. (Vestea i-a ~ mintea.)

A (se) dezechilibra ≠ a (se) echilibra

Intrare: dezechilibra
  • silabație: de-ze-chi-li-bra, dez-e-chi-li-bra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezechilibra
  • dezechilibrare
  • dezechilibrat
  • dezechilibratu‑
  • dezechilibrând
  • dezechilibrându‑
singular plural
  • dezechilibrea
  • dezechilibrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezechilibrez
(să)
  • dezechilibrez
  • dezechilibram
  • dezechilibrai
  • dezechilibrasem
a II-a (tu)
  • dezechilibrezi
(să)
  • dezechilibrezi
  • dezechilibrai
  • dezechilibrași
  • dezechilibraseși
a III-a (el, ea)
  • dezechilibrea
(să)
  • dezechilibreze
  • dezechilibra
  • dezechilibră
  • dezechilibrase
plural I (noi)
  • dezechilibrăm
(să)
  • dezechilibrăm
  • dezechilibram
  • dezechilibrarăm
  • dezechilibraserăm
  • dezechilibrasem
a II-a (voi)
  • dezechilibrați
(să)
  • dezechilibrați
  • dezechilibrați
  • dezechilibrarăți
  • dezechilibraserăți
  • dezechilibraseți
a III-a (ei, ele)
  • dezechilibrea
(să)
  • dezechilibreze
  • dezechilibrau
  • dezechilibra
  • dezechilibraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezechilibra

  • 1. reflexiv tranzitiv A-și pierde sau a face să-și piardă echilibrul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: echilibra
    • 1.1. figurat A-și pierde sau a face să-și piardă judecata clară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dezaxa
  • 2. tranzitiv reflexiv A face să nu existe sau a nu exista echilibru (între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Neplata tributului, care fusese sporit cu încă 30000 de galbeni, a dezechilibrat haznaua împărăției tocmai în momentul cînd turcii aveau mai mare nevoie de bani pentru războiul început cu Austria. IST. R.P.R. 171.
      surse: DLRLC
    • Își va dezechilibra ireparabil rămășițele bugetului. C. PETRESCU, C. V. 61.
      surse: DLRLC

etimologie: