2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUMNEZEÍRE s. f. Divinitate; Dumnezeu. [Pr.: -ze-i-] – De la Dumnezeu.

dumnezeire sf [At: PSALT. 336/25 / V: ~zăi~ / Pl: (rar) ~ri / E: dumnezei1] 1 Caracter divin Si: (înv) dumnezeie (1) 2 Divinitate. 3 Sfințenie. 4 Religiozitate. corectată

DUMNEZEÍRE s. f. Divinitate; Dumnezeu. – Din Dumnezeu.

DUMNEZEÍRE s. f. Divinitate, dumnezeu. Omul acesta, care-l vedeam jurîndu-se... și luînd martură dumnezeirea... este un trădător. NEGRUZZI, S. I 51.

DUMNEZEÍRE f. 1) Atribuire de calități dumnezeiești; divinizare. 2) Natură, caracter dumnezeiesc; divinitate. /Din Dumnezeu

dumnezeire f. 1. deificare, divinizare; 2. divinitate: luând martură dumnezeirea NEGR.

dumnezeíre f. Deificare, divinizare. Divinitate. Vechĭ. Evlavie. – În Ps. S. zeire.

dumnezeí2 vi [At: COD. VOR. 9/6 / V: ~năzăí / Pzi: ~iésc / E: dumnezeu cf îndumnezei] A înjura de Dumnezeu.

dumnezeí1 v [At: DA ms / Pzi: ~iésc / E: dumnezeu cf îndumnezei] A îndumnezei.

2) dumnezeĭésc v. tr. Divinizez, deific.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dumnezeíre s. f., g.-d. art. dumnezeírii

dumnezeíre s. f., g.-d. art. dumnezeírii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUMNEZEÍRE s. (BIS.) 1. v. Dumnezeu. 2. v. cer.

DUMNEZEIRE s. (BIS.) 1. atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeu, părinte, providență, puternicul (art.), stăpînul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaînaltul (art.), preaputernicul (art.), (înv. și pop.) pronie, (pop.) sfîntul (art.), sîntul (art.), (înv.) atotțiitorul (art.), tvoreț, zeu. 2. cer, divinitate, pronie, providență. (~ să-l aibă în pază!)

Intrare: dumnezeire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumnezeire
  • dumnezeirea
plural
genitiv-dativ singular
  • dumnezeiri
  • dumnezeirii
plural
vocativ singular
plural
dumnezăire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dumnezei
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dumnezei
  • dumnezeire
  • dumnezeit
  • dumnezeitu‑
  • dumnezeind
  • dumnezeindu‑
singular plural
  • dumnezeiește
  • dumnezeiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dumnezeiesc
(să)
  • dumnezeiesc
  • dumnezeiam
  • dumnezeii
  • dumnezeisem
a II-a (tu)
  • dumnezeiești
(să)
  • dumnezeiești
  • dumnezeiai
  • dumnezeiși
  • dumnezeiseși
a III-a (el, ea)
  • dumnezeiește
(să)
  • dumnezeiască
  • dumnezeia
  • dumnezei
  • dumnezeise
plural I (noi)
  • dumnezeim
(să)
  • dumnezeim
  • dumnezeiam
  • dumnezeirăm
  • dumnezeiserăm
  • dumnezeisem
a II-a (voi)
  • dumnezeiți
(să)
  • dumnezeiți
  • dumnezeiați
  • dumnezeirăți
  • dumnezeiserăți
  • dumnezeiseți
a III-a (ei, ele)
  • dumnezeiesc
(să)
  • dumnezeiască
  • dumnezeiau
  • dumnezei
  • dumnezeiseră
dumnăzei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dumnezeire dumnezăire

etimologie:

  • Dumnezeu
    surse: DEX '98 DEX '09