2 intrări

17 definiții

dumnezeíre sf [At: PSALT. 336/25 / V: ~zăí~ / Pl: (rar) ~ri / E: dumnezei1] 1 Caracter divin Si: (înv) dumnnezeie (1) 2 Divinitate. 3 Sfințenie. 4 Religiozitate.

DUMNEZEÍRE s. f. Divinitate; Dumnezeu. [Pr.: -ze-i-] – De la Dumnezeu.

DUMNEZEÍRE s. f. Divinitate; Dumnezeu. – Din Dumnezeu.

DUMNEZEÍRE s. f. Divinitate, dumnezeu. Omul acesta, care-l vedeam jurîndu-se... și luînd martură dumnezeirea... este un trădător. NEGRUZZI, S. I 51.

dumnezeíre s. f., g.-d. art. dumnezeírii

dumnezeíre s. f., g.-d. art. dumnezeírii

DUMNEZEÍRE s. (BIS.) 1. v. Dumnezeu. 2. v. cer.

DUMNEZEÍRE f. 1) Atribuire de calități dumnezeiești; divinizare. 2) Natură, caracter dumnezeiesc; divinitate. /Din Dumnezeu

dumnezeire f. 1. deificare, divinizare; 2. divinitate: luând martură dumnezeirea NEGR.

dumnezeíre f. Deificare, divinizare. Divinitate. Vechĭ. Evlavie. – În Ps. S. zeire.

dumnezăíre sf vz dumnezeire

dumnezeí1 v [At: DA ms / Pzi: ~iésc / E: dumnezeu cf îndumnezei] A îndumnezei.

dumnezeí2 vi [At: COD. VOR. 9/6 / V: ~năzăí / Pzi: ~iésc / E: dumnezeu cf îndumnezei] A înjura de Dumnezeu.

dumnezeì v. a pune în rândul zeilor.

2) dumnezeĭésc v. tr. Divinizez, deific.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DUMNEZEÍRE s. (BIS.) 1. atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeu, părinte, providență, puternicul (art.), stăpînul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaînáltul (art.), preaputérnicul (art.), (înv. și pop.) prónie, (pop.) sfî́ntul (art.), sî́ntul (art.), (înv.) atotțiitórul (art.), tvoréț, zeu. 2. cer, divinitate, pronie, providență. (~ să-l aibă în pază!)

Intrare: dumnezeire
dumnezeire substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dumnezeire dumnezeirea
plural
genitiv-dativ singular dumnezeiri dumnezeirii
plural
vocativ singular
plural
dumnezăire
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: dumnezei
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dumnezei dumnezeire dumnezeit dumnezeind singular plural
dumnezeiește dumnezeiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dumnezeiesc (să) dumnezeiesc dumnezeiam dumnezeii dumnezeisem
a II-a (tu) dumnezeiești (să) dumnezeiești dumnezeiai dumnezeiși dumnezeiseși
a III-a (el, ea) dumnezeiește (să) dumnezeiască dumnezeia dumnezei dumnezeise
plural I (noi) dumnezeim (să) dumnezeim dumnezeiam dumnezeirăm dumnezeiserăm, dumnezeisem*
a II-a (voi) dumnezeiți (să) dumnezeiți dumnezeiați dumnezeirăți dumnezeiserăți, dumnezeiseți*
a III-a (ei, ele) dumnezeiesc (să) dumnezeiască dumnezeiau dumnezei dumnezeiseră
dumnăzei
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)