2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUMNEZEIRE s. f. Divinitate; Dumnezeu. [Pr.: -ze-i-] – De la Dumnezeu.

dumnezeire sf [At: PSALT. 336/25 / V: ~zăi~ / Pl: (rar) ~ri / E: dumnezei1] 1 Caracter divin Si: (înv) dumnezeie (1) 2 Divinitate. 3 Sfințenie. 4 Religiozitate. corectat(ă)

DUMNEZEIRE s. f. Divinitate; Dumnezeu. – Din Dumnezeu.

DUMNEZEIRE s. f. Divinitate, dumnezeu. Omul acesta, care-l vedeam jurîndu-se... și luînd martură dumnezeirea... este un trădător. NEGRUZZI, S. I 51.

DUMNEZEIRE f. 1) Atribuire de calități dumnezeiești; divinizare. 2) Natură, caracter dumnezeiesc; divinitate. /Din Dumnezeu

dumnezeire f. 1. deificare, divinizare; 2. divinitate: luând martură dumnezeirea NEGR.

dumnezeíre f. Deificare, divinizare. Divinitate. Vechĭ. Evlavie. – În Ps. S. zeire.

dumnezei2 vi [At: COD. VOR. 9/6 / V: ~năzăi / Pzi: ~iesc / E: dumnezeu cf îndumnezei] A înjura de Dumnezeu.

dumnezei1 v [At: DA ms / Pzi: ~iesc / E: dumnezeu cf îndumnezei] A îndumnezei.

2) dumnezeĭésc v. tr. Divinizez, deific.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dumnezeire s. f., g.-d. art. dumnezeirii

dumnezeire s. f., g.-d. art. dumnezeirii

dumnezeire s. f., g.-d. art. dumnezeirii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUMNEZEIRE s. (BIS.) 1. v. Dumnezeu. 2. v. cer.

DUMNEZEIRE s. (BIS.) 1. atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeu, părinte, providență, puternicul (art.), stăpînul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaînaltul (art.), preaputernicul (art.), (înv. și pop.) pronie, (pop.) sfîntul (art.), sîntul (art.), (înv.) atotțiitorul (art.), tvoreț, zeu. 2. cer, divinitate, pronie, providență. (~ să-l aibă în pază!)

Intrare: dumnezeire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumnezeire
  • dumnezeirea
plural
genitiv-dativ singular
  • dumnezeiri
  • dumnezeirii
plural
vocativ singular
plural
dumnezăire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dumnezei
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dumnezei
  • dumnezeire
  • dumnezeit
  • dumnezeitu‑
  • dumnezeind
  • dumnezeindu‑
singular plural
  • dumnezeiește
  • dumnezeiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dumnezeiesc
(să)
  • dumnezeiesc
  • dumnezeiam
  • dumnezeii
  • dumnezeisem
a II-a (tu)
  • dumnezeiești
(să)
  • dumnezeiești
  • dumnezeiai
  • dumnezeiși
  • dumnezeiseși
a III-a (el, ea)
  • dumnezeiește
(să)
  • dumnezeiască
  • dumnezeia
  • dumnezei
  • dumnezeise
plural I (noi)
  • dumnezeim
(să)
  • dumnezeim
  • dumnezeiam
  • dumnezeirăm
  • dumnezeiserăm
  • dumnezeisem
a II-a (voi)
  • dumnezeiți
(să)
  • dumnezeiți
  • dumnezeiați
  • dumnezeirăți
  • dumnezeiserăți
  • dumnezeiseți
a III-a (ei, ele)
  • dumnezeiesc
(să)
  • dumnezeiască
  • dumnezeiau
  • dumnezei
  • dumnezeiseră
dumnăzei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dumnezeiresubstantiv feminin

  • 1. Dumnezeu, divinitate, divinizare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Omul acesta, care-l vedeam jurîndu-se... și luînd martură dumnezeirea... este un trădător. NEGRUZZI, S. I 51. DLRLC
etimologie:
  • Dumnezeu DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.