2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUHORÍ, duhoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duhni (1), a puți. – Din duhoare.

DUHORÍ, duhoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duhni (1), a puți. – Din duhoare.

duhorí vi [At: VLAHUȚĂ, D. 239 / V: ~rî́ / Pzi: ~resc / E: duhoare] (Rar) A duhni.

DUHORÍ, duhoresc, vb. IV. Intranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «a») A duhni. Două luni zăcuse în murdărie... nespălat și duhorind. C. PETRESCU, Î. II 226. Unchiul lor... avea o figură idioată și duhorea a rachiu, ca o velniță. VLAHUȚĂ, O. A. III 144.

DUHOÁRE, duhori, s. f. Miros urât și greu; putoare. ♦ Atmosferă viciată, aer greu (dintr-un spațiu închis). – Contaminare între duh și [put]oare.

duhoare sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ori / E: duh + (put)oare] 1 Emanație rău mirositoare răspândită de ceva sau cineva. 2 Atmosferă viciată dintr-un spațiu închis. 3 (Reg) Spumă rău mirositoare pe care inundația o scoate la suprafața apei. 4 (Reg) Dogoare.

DUHOÁRE, duhori, s. f. Miros urât și greu; putoare. ♦ Atmosferă viciată, aer greu (dintr-un spațiu închis). – Probabil contaminație între duh și [put]oare.

DUHOÁRE, duhori, s. f. Miros greu și urît; putoare. Venea de undeva o duhoare grozavă de țarcuri de porci. DUMITRIU, N. 33. Onufrie își apucă între degete nasul încrețit de-o duhoare grea de gaz răzbătînd din fîn. CAMILAR, TEM. 181. Deschide ușa și intră. O duhoare grea și încropită o izbi în față. VLAHUȚĂ, O. A. 135. ♦ Atmosferă viciată, aer greu. Ca să nu piardă rîndul la muncă, mulți rămîneau noaptea pe loc, sforăind pînă la ziuă pe scaune, rezemați în coate la mesele de lemn, în duhoarea cafenelelor din port. BART, E. 288.

DUHOÁRE ~óri f. 1) Miros greu, neplăcut; putoare. 2) Aer închis, greu de respirat; nădușală. [Sil. du-hoa-] /duh + [put]oare

duhoare f. miros urît: un sânge mohorît și de rea duhoare ISP. [Derivat din duh, în sens de suflare grea].

duhoáre f., pl. orĭ (d. duh. V. și tihoare). Emanațĭune (suflare) puturoasă: duhoare de vin, de hoĭt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

duhorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duhorésc, imperf. 3 sg. duhoreá; conj. prez. 3 să duhoreáscă

duhorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duhorésc, imperf. 3 sg. duhoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. duhoreáscă

duhoáre s. f., g.-d. art. duhórii; pl. duhóri

duhoáre s. f., g.-d. art. duhórii; pl. duhóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUHORÍ vb. v. duhni, mirosi, puți.

DUHOARE s. infecție, împuțiciune, miasmă, putoare, (livr.) fetiditate, (înv.) duh, smreduire. (Simțea o ~ insuportabilă.)

arată toate definițiile

Intrare: duhori
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • duhori
  • duhorire
  • duhorit
  • duhoritu‑
  • duhorind
  • duhorindu‑
singular plural
  • duhorește
  • duhoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • duhoresc
(să)
  • duhoresc
  • duhoream
  • duhorii
  • duhorisem
a II-a (tu)
  • duhorești
(să)
  • duhorești
  • duhoreai
  • duhoriși
  • duhoriseși
a III-a (el, ea)
  • duhorește
(să)
  • duhorească
  • duhorea
  • duhori
  • duhorise
plural I (noi)
  • duhorim
(să)
  • duhorim
  • duhoream
  • duhorirăm
  • duhoriserăm
  • duhorisem
a II-a (voi)
  • duhoriți
(să)
  • duhoriți
  • duhoreați
  • duhorirăți
  • duhoriserăți
  • duhoriseți
a III-a (ei, ele)
  • duhoresc
(să)
  • duhorească
  • duhoreau
  • duhori
  • duhoriseră
duhorî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
duhuri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: duhoare
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duhoare
  • duhoarea
plural
  • duhori
  • duhorile
genitiv-dativ singular
  • duhori
  • duhorii
plural
  • duhori
  • duhorilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

duhori duhorî duhuri

  • 1. rar A duhni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: duhni mirosi puți attach_file 2 exemple
    exemple
    • Două luni zăcuse în murdărie... nespălat și duhorind. C. PETRESCU, Î. II 226.
      surse: DLRLC
    • Unchiul lor... avea o figură idioată și duhorea a rachiu, ca o velniță. VLAHUȚĂ, O. A. III 144.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • duhoare
    surse: DEX '98 DEX '09

duhoare

  • 1. Miros urât și greu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: putoare antonime: mireasmă parfum attach_file 3 exemple
    exemple
    • Venea de undeva o duhoare grozavă de țarcuri de porci. DUMITRIU, N. 33.
      surse: DLRLC
    • Onufrie își apucă între degete nasul încrețit de-o duhoare grea de gaz răzbătînd din fîn. CAMILAR, TEM. 181.
      surse: DLRLC
    • Deschide ușa și intră. O duhoare grea și încropită o izbi în față. VLAHUȚĂ, O. A. 135.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Atmosferă viciată, aer greu (dintr-un spațiu închis).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nădușeală attach_file un exemplu
      exemple
      • Ca să nu piardă rîndul la muncă, mulți rămîneau noaptea pe loc, sforăind pînă la ziuă pe scaune, rezemați în coate la mesele de lemn, în duhoarea cafenelelor din port. BART, E. 288.
        surse: DLRLC

etimologie: