10 definiții pentru duhori duhorî duhuri

duhorí vi [At: VLAHUȚĂ, D. 239 / V: ~rî́ / Pzi: ~résc / E: duhoare] (Rar) A duhni.

DUHORÍ, duhoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duhni (1), a puți. – Din duhoare.

DUHORÍ, duhoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duhni (1), a puți. – Din duhoare.

DUHORÍ, duhoresc, vb. IV. Intranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «a») A duhni. Două luni zăcuse în murdărie... nespălat și duhorind. C. PETRESCU, Î. II 226. Unchiul lor... avea o figură idioată și duhorea a rachiu, ca o velniță. VLAHUȚĂ, O. A. III 144.

duhorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duhorésc, imperf. 3 sg. duhoreá; conj. prez. 3 să duhoreáscă

duhorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duhorésc, imperf. 3 sg. duhoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. duhoreáscă

DUHORÍ vb. v. duhni, mirosi, puți.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

duhorí vb. v. DUHNI. MIROSI. PUȚI.

Intrare: duhori
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) duhori duhorire duhorit duhorind singular plural
duhorește duhoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) duhoresc (să) duhoresc duhoream duhorii duhorisem
a II-a (tu) duhorești (să) duhorești duhoreai duhoriși duhoriseși
a III-a (el, ea) duhorește (să) duhorească duhorea duhori duhorise
plural I (noi) duhorim (să) duhorim duhoream duhorirăm duhoriserăm, duhorisem*
a II-a (voi) duhoriți (să) duhoriți duhoreați duhorirăți duhoriserăți, duhoriseți*
a III-a (ei, ele) duhoresc (să) duhorească duhoreau duhori duhoriseră
duhorî
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
duhuri
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)